sâmbătă, 1 iunie 2013

Doar o cunostinta

       O intalnesc in fiecare zi. Nu am indraznit sa-i adresez vreun cuvant dar o priveam in ochi de fiecare data. De cateva ori am privit-o cu admiratie, de alte cateva ori am iubit-o. De vreo doua ori m-am uitat cu mila catre ea. Am privit-o fix, pana cand rusinata a lasat capul in pamant. Daca ar fi sa spun ce simt pentru ea nu as stii de unde sa incep. O detest atunci cand imi povesteste despre zane, cand isi vinde sufletul pentru a-i vindeca pe ceilalti si o ador atunci cand ma priveste colorat si cald. O iubesc si o destest in acelasi timp...as putea sa o strang in brate sa-i tin cald si apoi imi doresc sa o izbesc de pereti. Nu-mi aduc aminte vocea ei pentru ca refuza sa vorbeasca. Silabele ingheata pe buze...pentru ca uneori imi simte frigul din privire. Probabil o urasc la fel mult cum o iubesc. Sta legata cu lanturi de mine, pentru ca si-a pierdut de prea mult timp dreptul sa zboare. Ultima oara cand si-a luat elan sa urce...au aruncat cu pietre si au trimis vantul dupa ea. A cazut la pamant...au plecat fara sa o ridice de jos si inainte de asta au vandalizat sufletul lasat deschis. Atunci i-am oferit prima lectie de supravietuire. Am invatat-o sa loveasca cu pumnii si mi-a platit cu nopti de nesomn. Am reusit sa-i adun toate cioburile mi putin unul. O sa o las sa-l caute singura. O data pe zi ii prind parul la spate si ii arunc cu gheata in priviri. I-am cumparat un ruj rosu...si am invatat-o ca rosul mimeaza fericirea. Stia deja ca oamenilor nu le plac oamenii tristi. Asa ca, in fiecare dimineata , inainte de plecare verificam daca avem totul in bagaje: zambetul, indiferenta si fericirea.

       M am ridicat in picioare sa o pot vedea mai bine...rece si insipida. Buzele mele rosii schiteaza un zambet...de satisfactie




marți, 12 martie 2013

Celelalte


      Stau si ma gandesc cate dintre noi nu si-au scurtcircuitat sinapsele mintii punandu-si obsesiv intrebarea "Cat de frumoasa e cealalta femeie?". Si am facut asta in momentul in care barbatul care ne-am sfasiat in bucati mici, pentru care am platit cu nopti de nesomn , a ales sa-si potriveasca povestea cu cea a altei femei, in mod declarat sau uneori pe furis. Indiferent daca alegerea lui e una temporara sau nu am sfarsit toate prin a chinui sa deslusim raspunsul.
  
     Am observat ca atunci cand ne dorim cu ardoare vreun barbat, sau atunci cand dorim sa ne legam de sufletul lui, alegem schimbarea. Sferedelim cu privirea rafturile cautand rochia potrivita, ne lipsim de somnul de dimineata in favoarea unui machiaj, alegem in mod indraznet nuantele si renuntam la cativa centimetrii de .lungime; alegem tocurile indraznete si pasim sigure pe noi. Da atunci stim ca am merita oceane de iubire pentru ca am facut tot. Si uneori, desi am trecut  prin foc, acest lucru nu se intampla...atunci stim ca mai mult ca sigur "cealalta" e mai frumoasa si ca acesta e motivul pentru care purtam stigmatul invinsei. In noptile de nesomn ne-o imaginam frumoasa, cu ochi sferedelitori ( verzi sau albastrii), cu picioare zvelte, bucle impecabile , rafinata se senzuala asa cum noi nu vom fi niciodata. Uneori e doar o alta femeie...cu nimic special.


 
     Asemeni tuturor, am crezut si eu ca e vina mea ca nu am fost indeajuns de "Venus din Milo". Ca nu primesc complimente ca nu le merit, ca parul imi sta in toate directiile si ca alegerea tunsorii ma face demna de vreo comedie cu personaje stupide. Insa toate celelalte erau de fapt "alte femei" indiferent de culoarea ochilor sau kilogramele in plus sau minus.

      Am invatat , ca in anii de scoala, acea scoala unde platesti cu alte nopti de veghe notele la examene, ca nu frumusetea e "must have"-ul pentru a avea sansa unei iubiri. Da! Pote fi un catalizator, dar a fi femeie cu adevarat presupune a pastra ...nu a castiga. Acesta e de fapt marele castig! Aici intervine felul tau de-a fi. Zambetul de dimineata, entuziasmul cu care ii povestesti nimicurile de peste zi, nerabdarea cu care ii sari in brate uneori ..cu alte cuvinte sufletul tau. Da nu te pricepi sa atragi un barbat pe care il vrei cu ardoare, pentru ca el din pacate cauta altceva. Atat! Cat timp nu ii pasa...nu conteaza cat de "in ton cu tendintele fashion esti"...nu vei fi langa el. Simplu! Dar e posibil sa descoperi priviri pline de complimente in ochii unui barbat pentru care clar vei fi cea mai frumoasa din lume...Celelalte femei  nu conteaza ! Doreste-ti sa stii cum sa faci sa-i fie LUI usor cu tine. Sa te simta ca pe "acasa",  sa ramana si sa fie sensul unei cautari. Doreste ti sa stii mai multe. 

     Eu mi-as dori sa fac simfonii, fluturi, lacramioare,liniste si raze de lumina pentru el.


vineri, 14 decembrie 2012

Rezolutiile pentru 2013


      Cateva randuri, un an care a curs agitat, ape prea tulburi uneori, prea linistite alteori , ochi deschisi catre directia inainte de teama oglinzilor retrovizoare. Daca ar trebui sa fac un bilant al ultimlui ar suna asa : M-am vindecat de claustofobie, am supravietuit modei  “fosforescent”, am reusit sa ma impac cu ideea ca parul meu drept nu va avea nicodata buclele perfecte ale divelor din revistele glossy ( cine le-o mai citi…am renuntat de la 19 ani la ele). In acelasi interval  mi-am mai fisurat sufletul o data si am incercat sa-l lipesc la loc folosind mai multe retete de superglue sentimental :  nopti de scris ( jumatate de roman), multe reluari ale episoadelor din serialul “Sex and the city” si serii din “Lie to me”, lectii de tango argentinian, nopti nebune cu multa muzica, goana nebuna pe autostrada soarelui si multe carti. Si totusi m-am ridicat cu gratie de jos si am trecut peste tot ( ma rog, inca am ramas cu vreo doua tricouri roz de pe urma modei  fosforescent)

     Ce-si propune lumea in 2013? Probabil aceleasi lucruri pe care si le-a propus in 2012 : sa slabeasca, sa manace sanatos, sa mearga la sala. Eu nu-mi propun nimic de genul asta !Aspiratiile mele?

Sa ma enervez mai putin. Anger management classes, should I get a coupon for that ? ( ha ha ha ). E o dorinta care ar suna foarte bine formulata in felul urmator : “ Sa devin scandalos de superioara tuturor astfel incat nervii mei sa nu fie solicitati de nimeni si nimic”

De ziua mea sa beau un pahar de sampanie in Turnul Eifel. Am scris aici despre asta!

Sa ma reapuc de gatit .  Nu am fost nicodata vreo mestra in arta culinara. In schimb mi-am asezat iubirile in felii diferite in functie de felurile pe care le-am gatit. Pentru cei pentru care am taiat rondele de pepene galben langa felii de somon fume, branzeturi fine intre felii de colorate de kiwi, am simtit profund dar am situt de la bun inceput ca nu am sa ma topesc de suferinta si voi scapa cu sufletul intreg. Au fost cei pe care i-am informat de la bun inceput ca nu gatesc, nu voi face asta niciodata intrucat agenda mea telefonica e plina de numere ale firmelor de catering …acestia au fost cei pentru care “a doua cafea” a iesit clar din discutie. Si au existat acei, pentru care am mintit, asezand cozonaci gata cumparati in formele  de la mama, cei pentru care mi-am terorizat prietenele cu intrebari legate de reteta “chiftelutelor cu sos”, cei pentru care am dantelat bunatati  ademenitoare …da…pe aceia i-am iubit amarnic si totusi infernal.  Da ! Adevarul e ca atunci cand iubesti devii laureat al galei “Masterchef”. Poate in 2013 ma voi inscrie si eu, macar la preselectii.

Sa cer doar ce mi se poate da. Am constatat cu maturitate ca uneori “totul” e prea mult si “pentru totdeauna” e prea greu si am inteles unde s-a strecurat eroarea :nu gresim cerand ci oferind prea mult ( m-a invatat Micul Print in povestea regelui care domnea singur pe planeta).

Sa scriu mai des pe aici.

      Insa daca stau bine sa ma gandesc , acestea nu voi fi rezolutii pentru noul an ci poate pariuri pe reteta mea proprie. Rezultatul il veti citi poate pe aici , fie in forma unei dari de seama sau a unei analize complete pentru ca vou face tot posibilul sa bifez fiecare promisiune. ..nu voi haitui fericirea…nu voi apasa acceleratia, ci ma voi plimba cuminte pe linia de sosire  fara sa astept nimic…





sâmbătă, 1 decembrie 2012

FOR SALE


         Suna ciudat : “a cumpara o femeie”. O femeie care sa faca ce vrei tu, sa-ti indeplineasca toate dorintele , care sa fie a ta, cu care sa poti face ce vrei , pentru ca ai platit pentru ea. Exista oare placere  in a cumpara un om? Exista placere in a te vinde? Sau totul e din obligatie, unul obligat sa faca asta ca sa-si indeplineasca un vis , doua trei si celalalt pentru a-si trai viata?

        Intri in magazin…sunt insirate frumos pe raft…dupa culorile ochilor…studiezi, analizezi, uneori poti sa si probezi…o iei la sub brat. Ti-o impacheteaza frumos in matasuri scumpe. Cateodata primesti si accesorii…tot contra cost. Platesti si iti iei restul  : cinci monede , ovatiile celor din jur si certificatul de garantie. Acum e a ta. Simplu nu? Functioneaza perfect,  iti zambeste in fiecare dimineata si nu a auzit niciodata de cuvantul  “nu”.  Spune “Te iubesc” in mod suav doar daca o alimentezi cu monede …la fel ca automatele de cafea. Ce ti-ai putea dori mai mult? Ti ai fabricat o poveste frumoasa si ai trecut peste castingul obsitor, peste cafelele baute in doi ore intregi, peste plimbarile prin parc, peste efortul de-a dreptul titanic de a o cunoaste.  Gata ti-ai pus semnatura pe contractul cu fericirea vesnica.  O fericire cumparata intre asternuturi impecabile de matase dar care nu se cheltuie in doi
.  
      Daca probabil ar exista un astfel de magazin, ma gandesc ca ar trebui sa aiba si raionul “solduri” si cel “noutati”… pentru ca femeile pe care nu le-a cumparat nimeni zac prafuite in vreun colt de raft si palesc in fata stralucirii celor expuse frumos in vitrina. Am curajul sa fac o comparatie cu telefoanele mobile.  Va amintiti telefoanele Nokia display-ul verde , simplisime?. Acum zac prafuite in depozite pentru ca nimeni nu le mai vrea. ..le poti lua gratis sau costa doar 1 cent…in schimb platim preturi enorme pentru smartphone-uri colorate, cu zeci de aplicatii , si care ne zambesc  prin reclame insirate pe toate zidurile.  Suntem atenti la detalii, analizam functii, comparam date tehnice si constatam uneori la final ca putem folosi vechiul nokia  o saptamana intreaga fara sa fie nevoie sa-l alimentam la priza ….nu cateva ore.
        Am cunoscut femei frumoase, de-a dreptul angelice care se tarasc de la un compromis la altul, osciland intre cel care plateste mai mult si cel pe care il iubesc mai mult. Am cunoscut barbati interesanti si inteligenti care aleg sa “cumpere” prototipul frumusetii feminine pentru ca nu au timp sau pentru ca se multumesc cu o poza imortalizata cu vreun Smena. Barbati care nu stiu ca atunci cand vrei sa “cumperi” femeia vietii tale, ii platesti ei pretul, in zambete , nu in euro. Daca se va lipi de umarul tau de la primul suras , vei stii ca ai facut afacerea vietii tale, cumparand atat de ieftin un lucru atat de pretios : sufletul ei. Atunci vei stii adevarul : ca nu ai cumparat nimic de fapt…ca ti l-a oferit tie, fara sa astepte nimic in schimb. Femeile care se lasa cumparate in schimb, semneaza cel mai dureros contract din viata lor, fara clauza de reziliere : cel cu nefericirea.

     

marți, 30 octombrie 2012

A must : "Luni de fiere"


    Mi-a cazut in mana , (la recomandare) ce-i drept dupa ce am vazut jumatate din ecranizarea “Bitter Moon”. N-am reusit sa-l privesc decat pana la jumatate, intrucat fuseseam oripilata de transformarea unui sentiment care ne inunda cu caldura,  intr-un iad in care trebuie sa traiesti zi de zi…doar pentru ca la un moment dat ti-ai cusut viata de cea a altcuiva. Am cautat cartea, am gasit-o si am deschis-o cu teama…adevarul e ca nu am reusit sa ma dezlipesc de ea vreme de doua zile. Am descoperit un Brukner cu o minte bolnava , dar de care nu te poti rupe.

     “Luni de fiere” nu face decat sa disece in amanunt cuplul modern, un cuplu care adora propria criza, lucru care naste fragilitatea. As fi prelungit inceputul si povestea Franz – Rebecca, autobuzul devenit anticamera iubirii lor bolnave, un inceput care te duce cu gandul la romantismul unei povesti de dragoste clasice.O poveste care incepe cu o scanteie, la care visam toti, cu decorul eventual usor modificat, o poveste in care flacara pasiunii poate fi aprinsa nu neaparat de salvarea universului ci si de salvarea de la o amenda in transportul public. Insa e o poveste care nu urmeaza cursul clasicelor povesti de dragoste. E o carte buna , buna prin nocivitatea ei totusi, dar pe care nu o citi daca esti indragostit si daca ti traiesti povestea de dragoste , acolo sus pe norisori roz , pentru ca s-ar putea sa ai asigurata cazatura pe asfalt. Cei doi traiesc cu pasiune…consuma fiecare secunda, se exploreaza reciproc si experimenteaza sexual  dand frau liber tuturor fanteziilor posibile. Observam un Brukner care descrie in mod deviant si care oripileaza prin brutalitatea limbajului si care te poate face sa inchizi cartea si sa nu o mai deschizi vreodata. Franz și Rebecca au depășit orice limite pe care mintea unui om normal (sau, cum ar spune Franz, mintea unui om mult prea baricadat de propriile inhibiții) și le-ar putea imagina; de la sado-masochism, până la urofilie și chiar scatofilie, totul fiind descris in detaliu. Cuplul ajunge apoi la momentul apogeului, atunci cand barbatul constata ca nu urmeaza decat declinul. Din acest moment franz devine calaul Rebeccai, si duce o lupta pentru dezintegrarea personalitatii femeii pe care o iubise, o femeie care se agata cu unghiile de barbatul care nu o mai vroia. Am asistat, sorbind fiecare cuvant, la umilirea ei, la razbunari gratuite, la docilitatea cu care ea se inneca in suferinta multumindu-se doar cu prezenta unui barbat  care nu mai era de mult acel “+1” al ei. Acel barbat care o supunea acestui chin psihologic  din dorinta de a se elibera de aceasta iubire sufocanta la care renuntase de mult.  

      N am inteles de ce ea a trebuit sa ramana ancorata in cosmarul acela de parca destinul le cimentase vietile una langa alta, fara posibilitatea de a merge mai departe. Apoi am inteles ca era vorba despre dragostea mutata pana aproape de obsesie, de dorinta de razbunare a unei femei, care are parte de “reversul medaliei”. As rezuma dragostea celor doi la un razboi in doua acte in care iubirea e singura care a pierdut.

      Am sa redau cateva pasaje sperand ca va vor face sa deschideti cartea si sa cititi macar 2 pagini insa dupa sunt convinsa ca nu o veti mai putea dezlipi de mana :

 „Nu râde de autobuz: nu există un loc de elecţiune pentru o dragoste la prim a vedere. Chiar şi o cutie pe roţi poate deveni anticamera paradisului atunci când crezi în hazard.”

„De fapt mă plictiseam de moarte cu ea. Iar plictisul este un tovarăş pe care nu-l suporţi decât în singurătate: pentru că nu vrei martori în acele clipe blestemate, de frică să nu capeţi de Ia ei o imagine infamantă.”

„Sentimentul este ceva ce se poate pierde ca un ceas, epuiza încet ca un cont în bancă şi regăsi ca o pălărie.”

„Ştii că, dezbrăcându-se, bărbaţii si femeile îşi pierd deseori graţia de care au dat dovadă îmbrăcaţi: nuditatea este un veşmânt prost croit în care înoată încurcaţi.”