Arhivistica

Strangea paharul intre degete lungi si subtiri. Ma uitam la el  cum tremura din cand in cand din cauza unui curent rece sau poate a unui fior interor. Gesturile spuneau mai mult decat 1000 de cuvinte. Ochii nu...taceau si parca nu erau acolo cu noi

Era prima data cand observam curburile. Ii priveam adanciturile si tremurul scurt al gatului in timp ce imi vorbea.Mi-am dat seama ca a terminat de povestit cand si-a lasat capul in jos si si-a umezit buzele cu ceaiul cald.

- I-ai trimis flori ? (de ce l-oi fi intrebat asta?)
- Da , am vrut sa stie cum sunt eu de fapt.
- Eu am stiut tot timpul...de asta nu le-am primit?
- Le astepti?
- Acum nu...le-am asteptat...Acum e dezordine peste tot...sentimente, resentimente...trebuie sa le stampilez cu ' trecut' si sa le ascund pe undeva.


- Ma arhivezi?


Imi umezesc stampila si te privesc inca o data : te-am privit, te-am auzit, te-am mirosit, te-am gustat...

- Acum ca stii de ce am fost a ta ...treci in folderul TRECUT
- Fericirea se termina la mine?
- Nu, de acolo ar fi trebuit sa inceapa !

Tweet