Cat de mult mi-ar fi placut sa fiu puternica si sa stiu totul despre viata! Dintre cele doua femei care ma poseda, pe asta de acum o urasc. Copilul asta rasfatat cu ochii adanci care ma tot intreaba de unde rasare soarele m-a facut sa ma satur si de zi si de noapte. Prima femeie absenteaza astazi. A plecat sa si caute pantoful pierdut.
- Trimite-o in concediu pe femeia puternica si ia-ma un pic in brate, copil frumos!
- E imposibil. Azi port pantofii negrii Louboutin. Azi nu am voie sa fiu copil
- Arunca-i din picioare !
-Imi promiti ca ma duci sa pasesc desculta pe nisip ? Ma duci s-o vad?
- Nu pleaca nicaieri...Va fi mereu acolo...Nu mai avem timp...
- Pe-al meu l-am ferecat intre pozele cu tine... pe vremea cand nu purtam pantofii astia blestemati de femeie puternica !
- Da-i jos! (se apleaca si imi ia un pantof)
- Nu aici. Nu acum. Nu vreau. Te rog nu-l arunca!
"Nu-l lasa" imi sopteste femeia puternica. "Ultima oara cand ai facut asta vai pasit desculta pe asflat incins"
- Am sa te gasesc mereu
- De asta mi-e teama. ( " De fapt iti e teama ca n-o sa te caute")
-Copil frumos !
Cand am ajuns acasa femeia cu Louboutin din oglinda m-a intrebat "Cine era?". I-am raspuns "L-am cunoscut mai demult. Mi s-a lipit sufletul de privirea lui. Stii? Ni se potriveau povestile"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu