Cateva randuri, un an care a curs agitat, ape prea tulburi
uneori, prea linistite alteori , ochi deschisi catre directia inainte de teama
oglinzilor retrovizoare. Daca ar trebui sa fac un bilant al ultimlui ar suna
asa : M-am vindecat de claustofobie, am supravietuit modei “fosforescent”, am reusit sa ma impac cu ideea
ca parul meu drept nu va avea nicodata buclele perfecte ale divelor din
revistele glossy ( cine le-o mai citi…am renuntat de la 19 ani la ele). In
acelasi interval mi-am mai fisurat sufletul
o data si am incercat sa-l lipesc la loc folosind mai multe retete de superglue
sentimental : nopti de scris ( jumatate
de roman), multe reluari ale episoadelor din serialul “Sex and the city” si
serii din “Lie to me”, lectii de tango argentinian, nopti nebune cu multa muzica,
goana nebuna pe autostrada soarelui si multe carti. Si totusi m-am ridicat cu
gratie de jos si am trecut peste tot ( ma rog, inca am ramas cu vreo doua tricouri
roz de pe urma modei fosforescent)
Ce-si propune lumea in 2013? Probabil aceleasi lucruri pe
care si le-a propus in 2012 : sa slabeasca, sa manace sanatos, sa mearga la
sala. Eu nu-mi propun nimic de genul asta !Aspiratiile mele?
Sa ma enervez mai
putin. Anger management classes, should I get a coupon for that ? ( ha ha
ha ). E o dorinta care ar suna foarte bine formulata in felul urmator : “ Sa
devin scandalos de superioara tuturor astfel incat nervii mei sa nu fie
solicitati de nimeni si nimic”
De ziua mea sa beau
un pahar de sampanie in Turnul Eifel. Am scris aici despre asta!
Sa ma reapuc de gatit
. Nu am fost nicodata vreo mestra in
arta culinara. In schimb mi-am asezat iubirile in felii diferite in functie de
felurile pe care le-am gatit. Pentru cei pentru care am taiat rondele de pepene
galben langa felii de somon fume, branzeturi fine intre felii de colorate de
kiwi, am simtit profund dar am situt de la bun inceput ca nu am sa ma topesc de
suferinta si voi scapa cu sufletul intreg. Au fost cei pe care i-am informat de
la bun inceput ca nu gatesc, nu voi face asta niciodata intrucat agenda mea
telefonica e plina de numere ale firmelor de catering …acestia au fost cei
pentru care “a doua cafea” a iesit clar din discutie. Si au existat acei,
pentru care am mintit, asezand cozonaci gata cumparati in formele de la mama, cei pentru care mi-am terorizat
prietenele cu intrebari legate de reteta “chiftelutelor cu sos”, cei pentru
care am dantelat bunatati ademenitoare …da…pe
aceia i-am iubit amarnic si totusi infernal.
Da ! Adevarul e ca atunci cand iubesti devii laureat al galei “Masterchef”.
Poate in 2013 ma voi inscrie si eu, macar la preselectii.
Sa cer doar ce mi se
poate da. Am constatat cu maturitate ca uneori “totul” e prea mult si “pentru
totdeauna” e prea greu si am inteles unde s-a strecurat eroarea :nu gresim
cerand ci oferind prea mult ( m-a invatat Micul Print in povestea regelui care
domnea singur pe planeta).
Sa scriu mai des pe
aici.
Insa daca stau bine sa
ma gandesc , acestea nu voi fi rezolutii pentru noul an ci poate pariuri pe
reteta mea proprie. Rezultatul il veti citi poate pe aici , fie in forma unei
dari de seama sau a unei analize complete pentru ca vou face tot posibilul sa
bifez fiecare promisiune. ..nu voi haitui fericirea…nu voi apasa acceleratia,
ci ma voi plimba cuminte pe linia de sosire
fara sa astept nimic…
