Am invatat

     Mi-au placut dintotdeauna culorile de la semafor pentru ca m-am simtit importanta deslusindu-le de fiecare data. Am incurcat uneori culorile am trecut pe rosu, mi-am aruncat sufletul pe contrasens dar am invatat ca e important verdele si ca doar atunci pot merge mai departe.Am invatat ca sunt importante persoanele care vin de nicaieri pentru ca nu le poti trimite acasa. Am invatat ca sunt frumoase biletelele albe lipite peste tot, pe frigider, pe masa, pe perna pentru ca m-au invatat sa astept, invatand sa descifrez spatiile dintre cuvintele aruncate in graba. Am invatat sa-mi placa drumurile cu obstacole si podurile nesigure pentru ca la finalul lor poti gasi paharul de nectar in asteptarea cuiva. Am invatat sa traiesc cu secundele in care imi pare rau, pentru ca in momentele acelea, tarandu-ma cu o mana, o am pe cealalta libera sa pot apuca clipa de speranta sau mana care sa ma ridice. Am invatat sa-mi placa imbrancelile din multime, pentru ca nu pot stii niciodata de care maini ma agat, si in sufletul cui am sa incap din greseala. Am invatat sa traiesc cu inchipuirile dinaintea somnului, pentru ca ele sunt de fapt repetitii ale viselor cu tine, care-mi fertilizeaza noptile pentru recolta   zilelelor fara dieta. Am invatat sa-mi placa imbratisarile in noapte pentru ca doar ele pot matura frunzele cazute din mine. Am invatat sa-mi placa fotografiile instantanee in care nu ai sum sa ascunzi o sclipire in privire, o lacrima sau un zamber , si certurile care scot din sertare induplecarea, iertarea si zambetele de dupa. Am invatat sa iubesc bucuriile care dureaza putin si care imi amprenteaza sufletul cu secunde de fericire si despartirile scurte care sugruma cu dor patimas . Am invatat sa iubesc cuvintele care nu se dau mai departe si imbldurile care vin din tot sufletul pentru totdeauna.Am invatat sa-mi placa secundele de tacere, pentru ca in lipsa cuvintelor pot vorbi cu degetele, mangaind, sau cu ochii , doar privindu-te. Am invatat sa-mi placa povestea mea pentru ca e singura in care imi pot distribui rolul principal ca la final sa devin pledoaria fericita a Cuiva care vine de Nicaieri si care nu va pleca Undeva. Am invatat atat de multe incat acum, la final, ma pot semna cu o majuscula misterioasa.

Tweet

O sa cresc mare !

           O sa cresc si intr-o zi nu va mai trebui sa pretind ca am facut-o deja. O sa cresc si o sa-mi trag scaunul de sub talpi fara sa ma mai simt atat de mica. Stiu insa un singur lucru: ca o sa cresc si nu o sa privesc de sus pe nimeni si nici nu am sa arunc zambete false celor mai inalti decat mine. Am sa cresc pentru ca asta e conditia esentiala a celor mari. Am sa cresc si nu o sa mai fie nevoie sa port cheia de gat. Nu o sa mai astept in spatele unei usi inchise si nu o sa mai fie nevoie sa sar pentru a depasi pragurile ci voi pasi apasat peste ele. O sa fiu destul de mare incat sa ma semnez cu o majuscula frumoasa, rotunjita si am sa-ti aduc aminte mereu ca si tu te-aai grabit sa ma vezi crescand.O sa cresc mare si o imi iau singura ceea ce vreau dar nu o sa uit niciodata ce-si doreste sufletul de langa mine. O sa ma fac atat de mare incat o sa umplu doar eu un suflet, care o sa-mi spuna ca mi-a pastrat locul de cand se stie. Am sa ma fac mare si o sa merg apasat fara a lovi cu stangul in dreptul si nici nu o sa arat cu degetul catre cei care nu fac decat sa stea pe loc. Am sa inteleg ca si mie mi-a placut cand eram mica lumea aceea cu cuvinte frumoase si suflete calde. O sa cresc mare si nu o sa mai plang vreodata pentru ceva ce nu-i al meu si nu o sa mai accept vreodata "imprumuturi".O sa cresc atat de mare incat sa raman asa, idiferent de marile agitate in care ma voi scalda, fara sa-mi amintesti tu de milimetrii in minus. O sa cresc mare si ai sa vezi ca am crecut, nu razand de greselile altora ci exersandu-le pe ale mele. Am sa cresc , dar nu foarte mare, ci indeajuns de mare , astfel incat sa nu-mi mai amintesti vreodata ca la un moment dat am fost atat de mica. O sa fiu mare si ai sa stii !

Tweet

Suntem...

       E foarte real faptul ca femeile nu stiu ce vor. Toate au un fix vis-a-vis de pantofi si e stiut faptul ca niciodata nu poti avea prea multe perechi de pantofi. Au unghiile lungi, se supun diverselor traume de smulgere a firelor de par  din diverse locuri, pun multe intrebari, vorbesc mult si isi schimba tinutele in fiecare zi. Reusesc intotdeauna sa mai gaseasca trei patru denumiri pentru aceeasi culoare, cresc plante si isi ascund varsta atunci cand isi dau seama ca timpul a trecut un pic prea repede peste ele. Functioneaza ca un mecanism aproape perfect dar din motive pe care nu le stim , la un moment dat se defecteaza, raspund monosoilabic si 'n-am nimic' devine atat de frecvent in vocabularul lor. Uneori doar ofteaza...si te asteapta sa le repari si sa constientizezi ca fie nu ai avut grija de ele indeajuns fie nu ai inteles ca ele functioneaza doar daca uneori le alimentezi cu vorbe frumoase, daca le duci o floare (chiar si pe principiul "azi e marti...si azi vreau sa-ti dau o floare"), si daca le zambesti frumos multumindu-le pentru vreun maruntis pe care oricum il fac in fiecare zi. Femeile nu au trecut ...ci doar amintiri distorsionate pe care le sterg cu buretele ori de cate ori incep vreun nou crampei de viata. Vor sa stie cand esti nascut. Cauta intotdeauna lucrurile din spatele realitatii pierzand uneori esentialul si simt atat de intens. Daca tac inseamna ca o rotita dinauntrul lor nu functioneaza asa cum trebuie dar nu vor avea curajul sa-ti spuna pt ca de fapt sunt lase. Sunt melancolice si se ascund sub rujuri colorate si rimel. Daca isi sparg sufletul in cioburi se vor reconstrui cu inghetata si shopping. Toate credem in lucrurile mici si marunte si curajul nostrul il masuram in greseli. Traim intens si intensitatea iubirii pe care o simtim e determinata de numarul momentelor de suferinta. Si totusi existam ca si cum nu am avea altceva de facut decat sa va iubim.

Tweet

We are stupid !

            De ce sunt proaste femeile? Pentru ca indura !!!! Cine e de vina cand suferi ? Tu, ca esti proasta sau el pentru ca te lasa sa crezi o gramada de tampenii ? Da, sta in puterea noastra sa schimbam lucrurile. Iar ei ar trebui sa stie , ca o femeie simte cand este manipulata, se complace doar pentru ca asa vrea ea si atinge nivelul maxim de prostie emotionala cand iubeste exagerat de mult. In schimb e de tinut minte, ca inclusiv femeile care nu  gandesc mai departe de coltul strazii simt si stiu cand sunt proaste si toate isi asuma asta desi nu o recunosc, dar va iubesc si desi nu e raspunsul corect se complac. Sa nu credeti ca nu stiu ce fac...e de fapt un mod de viata gresit...pentru ca probabil toate visau cand erau mici sa devina vreo Ecaterina Teodoroiu, adulata prin cartile de istorie.    

         Ce ar trebui sa faci? Sa nu tolerezi nimanui ceea ce nu ai tolera la tine. Povestile despre toleranta le-am tot auzi si circula asemeni Baladei Miorita prin folclorul romanesc (scuzati sarcasmul dar nu ma pot abtine). Sunt femei care tolereaza violenta verbala si fizica, in scop nobil, folosindu-se de scuza iubirii. Pentru ele s-au contruit statui...cu placute de marmura pe care scrie cu litere de-o schioapa "for a stupid one". Care ar trebui sa fie atitudinea? Trimite-l sa-si caute hainele aruncate de la balcon prin fata blocului...macar sa te stie vecinii ca fiind "scorpia dracu' " decat "saraca femeie" care o incaseaza ori de cate ori idiotul are o zi "neagra". Multe dintre aceste femei se folosesc de scuza "copiii". Esti idioata daca ai senzatia ca vor beneficia de o educatie aleasa langa un tata care pune mana pe piciorul de la masa in fiecare seara. Trust me ! Vor fi marcati de puterea exemplului si fetitele de azi vor deveni femeile agresate de maine. Esti idioata daca intr-o astfel de situatia mai pierzi timp evaluand, discutand, cantarind, abuzand de teotia probabilitatilor pentru a estima. Ce sa estimezi ? Numarul vanatailor de pe fata ta si numarul cicatricilor din suflet? La ce bun sa fii fericita daca  esti singura? Nu mai bine nefericita dar cu un bou alaturi? Da suntem tampite ! Suntem niste creaturi cu un lob al creierului care este destinat imaginatiei, si care nu ne e de folos decat in situatia in care scriem pe bloguri sau publicam romane beletristice. In rest visam ca proastele cu ochii deschisi cai verzi pe pereti si visam la schimbare. Ai curaj ! Pune punct, intoarce pagina, si invata inca o data alfabetul...sigur iti va iesi mai bine ca data trecuta!                                                                                                                                                                                                                                                                                                 

          Deci am stabilit : suferim pentru ca suntem PROASTE ...cu P foarte mare si cu floricele. Corect ar fi ca atunci cand iubim sa nu uitam de existenta EU-lui si sa exersam egoismul, pentru a ne proteja sufletul.Daca nu o facem am pierde timp, reparandu-ne, reinventandu-ne, facand "rafting" si shopping therapy pentru ca toate renastem din cioburi asemeni pasarii Pheonix din cenusa. De fapt e uimitoare modalitatea prin care  ne transformam din fetitele cu fundite, rochitele inflorate si zambet larg, care topaie de bucurie in fata telefonului sau al laptopului in care se deschid ferestre roz de messenger in "The strong woman" care articuleaza raspicat cuvintele si da picioare in gura. Insa de la level 1 la level 2 stau teancuri de poze rupte in jumatate , ochi umezi din cauza lui, urme de vene taiate pe toate site-urile de socializare...dar de aceste lucururi uitam.

Tweet

"To do" list

            Daca as incepe sa fac lista lucrurilor pe care le-as schimba la mine, as incepe azi si as termina probabil maine. Am inceput cu stangacie , nestiind de unde sa incep. De la mine? De la tine? De la modul in care traversez zilele, alergand, ca sa nu ma poata atinge nimic? De la ardoarea cu care astept minunea in fiecare zi? As incepe poate de la munca asidua de a-mi ascunde privirea de a ta sau de la momentele in care ma ironizezi si eu continui sa ma ascund de tine, ofticata parca ca nu pot termina dialogul. As continua apoi cu sutele de intrebari pe care le-am adunat si le-am ascuns intr-un sertar, asa, fara raspuns. Sa stii ca astept manualul "Despre tine" ca sa-ti pot descifra formulele dificile. As incepe de la zambetul idiot care mi se asterne pe fata de fiecare data cand te vad si pe care, jur, ca mi l-as retine daca as putea, de la modul in care imi deschid bratele spre tine asteptand sa faci acelasi lucru, de la oboseala acuta pe care sufletul meu o resimte de prea multa teama, de la talentul tau de detectiv , de care totusi nu ai nevoie, ca sa-mi poti interpreta fiecare postare de pe blog...si de la curajul pe care trebuie sa mi-l fac eu. Da ai link direct catre sufletul meu si fac click de fiecare data cand te vad. 

Tweet