AZI NU !!!!

        Azi nu am chef sa scriu...rasfoiesc drafutrile si imi caut curajul sa apas butonul "PUBLICATI POSTARE". Al dracu' buton !!!! Se incapataneaza sa fuga de sub degetul aratator si degetul meu se incapataneaza sa-l ocoleasca...probabil am o sinapsa a mintii in neregula...Incerc si maine. Pana atunci o sa-mi placa la nebunie ce-i mai jos :) Noapte buna !!!!!

Tweet

Momente KODAK si momente SMENA

    Am citit deunazi intr-o revista un articol despre momentele Kodak si momentele Smena...un articol scris de un barbat vis-a-vis de casatorie si mi s-a parut brilianta aceasta clasificare. Desi articolul se referea strict la casatorie, reguli, obicee si traditii mi-am dat seama ca de fapt viata noastra se poate imparti in astfel de momente in functie de intensitatea, frumusetea si unicitatea lor. 

   

   Adevarul este ca toti ne-am nascut intr-un moment KODAK chiar daca marturie stau niste banale poze alb negru. Si da parintii nostrii s-au multumit cu pozele alb negru stiind ca bucuria de a ne avea si de a ne iubi le va colora sufletul. Ne continuam apoi  viata, calcand peste ani...si adunam in albume amintirile, ca pe fotografii. Pe unele le oprim pentru ca vrem sa ramana pentru totdeauna in noi, pe altele le asezam intre ultimele pagini si le ocolim cu privirea. Mi-am imortalizat franturi din viata de fiecare data cand am iubit, am simtit, am castigat, cand m-am ridicat cu demnitate de jos,chiar si cand am alunecat, cand oamenii de langa mine au fost fericiti, cand am avut curaj, cand am articulat cuvinte pe acordul batailor inimii, cand am ascultat astfel de cuvinte. Acestea sunt momentele Kodak. As fi preferat ca in "albumul" meu sa figureze numai astfel de "fotografii" insa ultimile pagini le-am oprit pentru momentele Smena (adica momentele false, regizate, fortate ) care sunt le fel de colorate ca celelalte insa nu stiu sa vorbeasca si nu trasmit nimic. 

    Uneori am reusit performanta de a transforma un moment sublim, real si unic  intr-unul regizat si fals. De fiecare data cand sufletul meu a fost macinat de indoieli si spasme am ales haosul si am calcat in cel mai dureros mod peste sufletul meu. Mi-am luat pozitia invingatotului, am zambit fals, mi-am negat toata suferinta si m-am imortalizat intr-un cadru Smena. Alegem sa facem asta pentru ca indoielile, nesiguranta su suferinta te fac sa te pierzi pe tine si apoi sa pierzi timp cautandu-te din nou. 

    Ei, bine, mie îmi plac momentele Kodak. Port câteva în suflet și amintirea lor ma face să ma simt tare bine. Și nu aș renunța la ele nicicum pentru ca ma fac sa zambesc atunci cand lustruiesc cate o perioada din viata mea. Si totusi chiar daca uneori imortalizam si momente Smena, asta nu reprezinta nimic altceva decat manifestarea sensibilatii sufletului nostru care simte nevoia de a se proteja de "frigul" care il cuprinde, folosindu-se de circuitele mintii.

Tweet

Cum sa nu fii razboinic

     Cartile de istorie mustesc de povesti despre razboaie si lupte si acestea au lasat amprente peste tot.  Vietile noastre la fel, pentru ca la un moment dat fiecare am luptat asumandu-ne uneori si pozitia de infrant. Daca stau bine sa ma gandesc, in fiecare etapa a vietii mele am avut de purtat cate un razboi si am luptat, catarandu-ma catre ultima treapta...acolo unde de regula stau invingatorii.

     Prima lupta am purtat-o in primul an din scoala, pentru banala coronita la care tanjeam atunci toti si a fost obiectivul cel mai usor de atins. Mi-a iesit de fiecare data. Am continuat sa razbesc in fiecare an pentru ca am adorat scanteia si mandria ce colora de cele mai multe ori privirea alor mei. Am inteles apoi ca imi va fi din ce in ce mai greu sa castig pentru ca telurile mele capatasera complexitatea si maturitatea varstei.

     Am razbit in lupta cu prejudecatile barbatilor care nu credeau ca o femeie poate excela profesional si cu cele ale femeilor frustate care priveau de jos, sub fustele celor are au reusit, imaginandu-si in mod murdar imoralitatea si neconcepand ca ambitia si munca sunt singurele arme care te pot ajuta sa urci la ultimul etaj.

     M-am ciocnit de multe ori de mintea obtuza a masculilor "feroce" care credeau ca orice zambet aruncat politicos poate fi interpretat drept o invitatie la sex nebun si da...recunosc..mi-a placut al naibii de mult sa fiu eu invingatoarea in acest razboi.

    In schimb nu am luptat niciodata pentru iubire. Stiam ca atunci cand lupti pentru sufletul tau ramai cu cele mai adanci urme. Luptele pentru dragoste sunt specifice iubitoarelor de soap-opera si intotdeauna eroinele poarta razboaie, injunghie pe la spate, se tarasc, plang, lovesc, zambesc frumos cand inving si privesc de sus catre nefericitele care isi poarta infrangerea ca pe o povara. Revistele glossy sunt pline de tactici "de lupta", cele mai multe murdare si care au la baza manipularea celui pe care se presupune ca-l iubesti pana in varful unghiilor. Vestea proasta e ca iubirea adevarata e simpla, onesta , se ofera , nu se cerseste niciodata si intotdeauna, ca sa o primesti , e de ajuns sa deschizi usa. Da, nu am luptat niciodata si intotdeauna am ridicat steagul alb inainte ca lupta sa inceapa. In loc sa tes strategii si planuri de bataie am ales sa-mi aranjez cuvintele dupa acordurile inimii, sa ma alimentez cu doze de curaj si sa le strig catre cel care ma facea sa simt.  Da, am conjugat verbul "a iubi" corect, cu accentul pus pe "adevar" desi uneori am ezitat si ma opream dupa primele silabe. Cand m-am impotmolit am cautat ajutor doar acolo unde mi-am lasat sufletul si daca au existat adversari nu le-am declarat niciodata razboi, pentru ca "iubirea" e un cuvand frumos si dulce si nu ai cum sa-l asociezi cu "razboiul" pentru ca in iubire nu exista adversari...iubirea se simte in doi si atat...obstacolele se elimina in doi...reprosurile se fac privind doar o pereche de ochi...si suferinta si dorul se striga doar catre o singura persoana. De multe ori exista tendinta de a cauta vinovati atunci cand pierzi cate o lupta si mereu se condamna cate o treia persoana care de fapt nu e decat ...victima colaterala. Cercul vinovatilor ar trebui sa se rezume la doar doua persoane...pentru ca doar aceste doua persoane au impartit sentimentul. Asadar intotdeauna as alege sa ridic steagul alb...pentru ca as avea garantia ca nu ma voi murdari de noroiul unui camp de lupta murdar si ca unicele pete ar fi urmele zgarieturilor mele.

                                     "Cand armele zanganesc, muzele tac"

Tweet

INTREBARI SI RASPUNSURI

         Uneori adunam in suflet atatea lucruri ramase nerezolvate. Le clasam rapid pe rand si le ascundem prefacandu-ne ca nu au existat vreodata. Intrebarile la care nu avem raspuns sunt primele pe care le uitam de multe ori inainte de a incerca sa gasim vreun raspuns.

      Ori de cate ori m-am aruncat in vreo retorica prea ascutita pentru mine am ales sa o rup in bucati si sa imi inventez intrebari mai usoare. E ca si cum as fi copiat murdar la examenul cel mai important pe care il sustinea sufletul meu. N am incercat sa fiu rabdatoare cu ceea ce se intampla in mine si recunosc ca am urat pana la limita ratiunii dilemele fara raspuns care ma macinau lent si dureros uneori. Mi-as fi dorit sa le iubesc ca pe niste camere incuiate, ca pe niste carti scrise intr-o limba pe care nu am stiut-o vreodata. Cum sa iubesti camerele incuiate? Cum sa iubesti ceea ce nu cunosti? Da ar  trebui sa iubesti usile inchise, necunoscutul pentru ca doar asa poti simti ca traiesti. Asadar traieste-ti fiecare intrebare...si e posibil ,ca incet -incet, fara sa-ti dai seama, sa descoperi raspunsurile.

 

Tweet

TATUAJ IN MINE

    M-as tatua, cu cerneala picurata incet din suflet si doar in felul asta mi-as putea expune o bucatica de viata. Mi-as tatua o pereche de ochi ca sa stiu ca o sa-i am in permanenta cu mine. Doar asa as stii ca ma voi lovi in fiecare zi de ei, in oglinda. As stii unde sa-i gasesc atunci  cand ii caut si nu va mai fii nevoie sa strabat cu privirea kilometrii intregi sa-i privesc. I-as gasi la cativa centimetrii distanta de suflet si i-as mangaia cu varful degetelor avand grija sa nu-i ranesc vreodata. 

    Nu m-as plictisi niciodata de ei si daca as suferi privindu-i, i-as acoperi cu un plasture pana cand imi voi vindeca retina. Voi continua sa ma tatuez...dar de data asta in suflet cu amintiri. As face asta daca uitandu-ma in urma te voi gasi acolo, mai prezent si mai lipit de mine ca niciodata, si mi-ar fi frica sa ma uit inainte. 

    De fapt nu am stiut niciodata ce inseamna inainte...ia-ma de mana si arata-mi drumul. Nu ma lasa sa plutesc de pe un nor pe altul...unul gri..unul roz..unul gri...unul roz. Mintea mea isi va pierde busola si nu voi mai putea controla nimic, naufragiind dureros de singura intr-un final. De aceea cand suntem impreuna adun rezerve, de strangeri in brate.

Tweet

Sau nu !!!!

    Dulce joc. Mai joaca-te puţin. Când mă săruţi e ca şi cum mi-ai turna lichid dulce pe buze. Lasă-mă să mai gust puţin… încă puţin… nu mă laşi niciodată să fiu eu cea care toarna… îţi place să fii tu cel care detine controlul… sa te poti opri oricând… mi-a fugit curajul, si deja nu-l mai simt in mainile mele, nu ştiu niciodată când se va opri, dar nici când va începe să picure din nou… şi mai vreau puţin, în fiecare clipă mai vreau încă puţin, pentru ca mi-am obisnuit buzele cu dulcea otrava… Aşa… încă puţin… nu te zgârci, ştiu că mai ai... încă puţin; în câteva zile o să uit gustul ăsta...sau nu... dar imi doresc sa-l uit?… ameteste mai rau ca alcoolul… încă puţin… am nevoie de gustul tău la fel de mult ca de aerul pe care il respiri. Hai, încă puţin, aşa, nu te opri, încă puţin… nu acum… hai, încă puţin, încă puţin, încă puţin…Nu o sa aman fericirea...as trai-o pe loc si as prelungi-o...agonizand !!!!

Tweet

Povestea unui zambet

(Draftul numarul 5)

          Singul zambet pe care il mai vedeam era al meu, in oglinda., uneori scalen, uneori spanzurat in trecut , desenat parca pe chip de maini tremurande. Zambetul meu stia pe de rost toate cuvintele care dor, pentru ca le auzise de atatea ori. Nu se mai arcuia atat de frumos oricat de artistic as fi mimat fericirea, si am intelesc ca avea sa redevina frumos doar daca ar fi intalnit o pereche de ochi care sa-l adore si un alt zambet pereche. Ai trecut apoi prin visul meu, nopti la rand,cu talpile goale, si mi-ai tatuat pe suflet privirea ta. Am inteles abia atunci nevoia de zambetul tau, desi il vazusem o singura data. Mi-am imbracat sufletul cu el, si nu-l mai pot da jos de pe mine. Din zambetul tau am invatat sa pictez soarele atunci cand mi se face frig si sa aduc ploaia atunci cand ard pe dinauntru. Nu am nevoie de culori. Le iau din privirea ta. Tu doar ai zambit si atunci au inceput sa-mi tremure gandurile, de fericire.

          

          

Tweet

Retorica iubirii (aproape completa)

      Am promis unei foarte bune prietene ca o sa scriu aici despre intrebarile de mai sus. Nu sunt genul de intrebari pe care le adresezi fara a astepta vreun raspuns. Depinde de cat de bine te stii...de cat de mult exersezi sinceritatea...si de cat de mlt curaj ai adunat in tine.

Ce e dragostea? Am incercat sa definesc cuvantul asta frumos intr-o alta postare .

Unde o gasim ? Apare de unde nu te astepti, o gasesti peste tot in jurul tau, nu striga dupa tine ci doar asteapta sa o descoperi. Uneori o poti vedea si cu ochii inchisi si uneori trebuie sa-i deschizi si sa privesti cu antentie. Daca ai sa o gasesti, nu o goni de langa tine, nu te incapatana sa nu o vrei...e posibil sa plece si sa nu o mai poti simti la fel

Cum o recucerim ? Doreste-ti asta si sufletul iti va spune ce sa faci

Cand cedam? Cedam cand dragostea doare prea mult (pentru ca cele mai mari iubiri dor la un moment dat )

Cat compromis e in iubire ? Iubirea e un compromis. Ne abandonam inconstient si simtim asumandu-ne riscul de a ne frange aripile la un moment dat.

De ce as fi geloasa ? Pentru ca gelozia se naste in lipsa increderii...in tine...in el...in VOI.

El e gelos? De ce e? De ce nu e? Doreste-ti sa nu fie ! Si nu vorbim de gelozia aceea bolnava dusa la extrem.. Barbatul care te iubeste cu adevarat va citi in ochii tai ca e singurul pe care il privesti. Daca e...incearca sa iti dai seama in ce moment a realizat ca nu te mai cunoaste...invata-l sa caute iar iubirea in privirea ta

Cat conteaza banii ? Incearca sa-ti raspunzi si la intrebarea " Ai reusit vreodata sa cumperi dragoste?" si ai sa gasesti raspunsul? Sunt de acord, iubirea costa, dar niciodata bani. Daca alegi un barbat doar pentru banii lui asuma-ti nefericirea si invata sa traiesti o viata cu ea

Cati ani pot sta cu cineva ? Ne plac la nebunie cuvintele mari...Nu te grabi sa rostesti "o viata". Raspunsul corect e  " atata timp cat pot fi fericit(a) ". Doar sufletul tau e cel care porneste cronometrul si tot el il opreste.

Suntem nascuti monogami? Suntem monogami in iubire. Nu poti iubi doi oameni in acelasi timp pentru ca in sufletul tau nu exista destul spatiu pentru doi. Monogamia ne dezvolta capacitatea de a invata sa alegem, chiar daca uneori gafam major, in incercarea de a cerne iubirile si de o alege pe cea care ne face fericiti

De ce inselam? Ce facem cu regretele? Suna atat de miseleste acest cuvant ! Atunci cand iubesti pana la plasele,cand respiri fericire prin toti porii, cand ai proiectat in fata ochilor chipul lui, nu ai disponibilitatea de a observa celelalte zambete din jurul tau. Indoilelile apar atunci cand sufletul tau sangereaza si aparent singura solutie e "pansamentul". Nu conteaza ca nu-i atat de frumos ca EL, ca nu-i atat de inteligent ,ca nu e EL daca iti creeaza o senzatie de pseudo-fericire. Dar EL se incapataneaza sa ramana acolo, in tine,  si in urma apar regretele care te impanzesc pe dinauntru. Nu as stii ce sa fac cu ele.

E mai bine sa fim iubite sau sa iubim? Iubeste !!! Nimic nu se compara cu caldura care te invadeaza atunci cand ii vezi zambetul si nu ai putea sa treci prin viata fara sa fi trait cu adevarat, fara sa fi riscat si chiar fara sa fi suferit. Uneori suferinta nu face altceva decat sa te pregateasca pentru FERICIRE.

Se vede ca sunt fericita? Ar trebui sa ti se citeasca in ochi...De multe ori am incercat sa-mi ascund fericirea dar ochii m-au tradat

Ce ma fac cand sunt singura desi sunt cu cineva? Singuratatea in doi e mai rea decat singuratatea unuia? Nimic nu e mai dureros decat singuratatea in doi. E ca si cum ai avea doua maini, perfect sanatoase , si ai avea voie sa folosesti doar una. Doi oameni care se simt singuri in aceeasi casa nu fac decat sa mimeze fericirea. Pacat ca nu o vor simti vreodata !!!

Cum imi ascund suferinta ? Ma chinui sa ma ascund in spatele zambetelor chinuite. Ma chinui sa zambesc de fiecare data cand ceva ma arde pe dinauntru. E o incercare stangace de a-mi asunde vulnerabilitatea si e modalitatea mea de a ma proteja, inconjurandu-ma de ziduri. Sunt convinsa ca le va narui cineva la un moment dat si voi avea curajul sa strig " Ajutor ! Ma doare!"

Sa merg mai departe? Sa visez? Viseaza! Visele sunt garantia ca sufletul tau inca mai poate simti!

   

Tweet

DRAFTUL 1

         Mereu am incercat să inteleg ce simt, întotdeauna am încercat să etichetez ce simt eu prin vorbele spuse de altii. Am definit si trăiri fulgerătoare prin cuvinte proprii, dar nu m-a ajutat prea mult. Să îţi definesc iubirea mea este ca şi cum aş încerca să definesc ceva nou, ceva ce nu are definiţie. Să zicem că putem începe cu un colţ din ceea ce numesc toţi ceilalţi „iubire”, îl luăm şi mărim de câteva ori, adăugăm putin din „a adora” şi câteva picături de „nebunie”. Şi acum, să-ţi spun ce înseamnă asta. Mă uit în ochii tăi şi văd sufletul tău bun. Dacă ai un colţ în care iubirea poate să trăiască mă duc şi plantez o sămânţă. Mă uit la ea cum creşte. După un timp vin să văd cum a crescut, în ce fel de iubire s-a transformat. Văd iubire normală, iubire de o noapte, iubire nebună, iubire fără definiţie. Pe care crezi că o aleg? Pentru o viaţă liniştită aleg „iubire normală”,  pentru mine aleg „nebunia”. Iubirea "fara definitie" as lasa-o deoparte pentru atunci cand clipa va batea la usa.

      Ai fi cu mine sus când simt că pierd controlul şi mă ţii să nu cad? Atunci te-as iubi. Ai fi cu mine când râd şi zbor, şi ai pune gaz pe focul de fericire care mă mistuie? Atunci te-as iubi. Ai fi  îngerul care în cele mai întunecate momente mă veghezi ca să trăiesc? Atunci, te-as iubi.

      Ai înţeles cum iubesc? Ştiu. Nici eu nu înţeleg.

Tweet

DESPRE DOR

Pana si nesfarstiul ocean are o finalitate...tarmul. Dorul nu...e fara limite si il simtim intr-o mie de feluri. Ai spune ca dorul e atat de mic incat iti incape in suflet si ramane acolo pana reusesti sa dai de el. De fapt iti circula prin sange, iti incetoseaza privirea si transforma fiecare gura de aer intr-o intepatura pe care o simti pana la plasele. 

Dorul  nu asteapta niciodata pentru ca te invadeaza mult prea devreme, chiar si atunci cand inca mai poti auzi urmele pasilor indepartandu-se. Nu se vindeca asemeni unei migrene, si daca te doare prea tare, uita-te catre persoana care te-a ravasit...mai mult ca sigur iti vei gasi acolo sufletul, intreg sau bucati. Nu bate niciodata la usa ci intra pe nepregatite iar daca nu-l primesti nu se va strecura pe langa praguri...va astepta cuminte sa-i deschizi si te va lovi fulgerator, mistuindu-te dureros.

Dorul se   simte  doar daca exista si o poveste..iar daca niciodata nu ti-e dor inseamna ca ai ingropat povestile in vreun sertar...recunoaste ca ti-e dor si poate mintea ta nu va mai fi vraiste. Poti sa razi de dor doar daca esti indragostit si doar atunci iti infloreste pe chip cel mai frumos suras. Adauga o sclipire in privire si uita-te in oglinda.Vei vedea un chip fericit. Nu-l urla peste tot...poveste-i despre el persoanei care-ti lipseste...nimeni altcineva nu te va intelege.

Cand ti-e dor nu ai nevoie de dovezi si demonstratii haotice...trebuie doar sa folosesti cuvinte simple si uneori chiar si o privire e de ajuns. Daca te cauta...nu pleca departe de el...e posibil sa te pierzi si nu vei  putea gasi drumul inapoi catre tine.

De  fapt dorul e sinteza exacta a ceea ce e mai frumos in sufletul tau

Tweet

MA IMPIEDIC !!!

       Ma impiedic la fiecare pas. Julesc varfurile pantofilor si cateodata chiar cad. Ma lovesc, strang din dinti si caut sa ma ridic singura, refuzand cu inversunare mana indreptata spre mine. Mi se spune ca nu sunt indeajuns de atenta si ca, daca probabil as arunca cate o privire in jos mi-as scuti sufletul de efortul de a se repara. De fiecare data cand in mine moare cate o femeie, in locul ei se naste o alta...insa niciodata cea care trebuie. In jocul cu oglinda mi-am repetat in fiecare moment ca cea mai noua este cea adevarata si imi spuneam asta abia dupa ca imi creionam cate un suras fugar si imi inventam povestile. Imi sterg zambetul in fiecare seara si abia dupa ce sting toate luminile am curajul sa ma privesc din nou in oglinda. Dar atunci nu mai vad nimic. Nici macar urmele cazaturilor vechi, nici macar arsurile degetelor ce m-au atins vreodata si uit toate povestile. Doar pe intuneric imi amintesc povestea adevarata si in fiecare noapte o ingrop mai adanc sperand ca va disparea la un moment dat. 

     Dimineata imi desenez zambetul si abia apoi am curajul sa ma privesc in oglinda. Deschid usa, pasesc apasat, grabesc pasul, respir sacadat, nu iubesc niciodata si privesc drept in fata. Da ,stiu,  nu privesc in jos de teama ca as putea pierde multimea. De multe ori loviturile m-au costat si de multe ori am capitulat inainte ca razboiul sa inceapa. Si da, as prefera cad de o mie ori, daca as sti ca uitandu-ma in jur m-as putea impiedica de privirea ta.

Tweet