Mazgaleli: iunie 2011

joi, 30 iunie 2011

DESPRE LUCRURILE MARUNTE

Iulia Dinu LIKEs Mihai Beandeac. Si imi place al naibii de mult, pentru ca ne serveste constant umor de calitate, pentru ca ironizeaza pe toata lumea fara sa-i pese de consecinte (get real !!! cum naiba sa te superi pe el?), pentru ca se metamorfozeaza in ce personaj vrea el, pentru ca e un actor genial si nu in ultimul rand pentru ca scrie frumos. Am citit la un moment dat o postare a lui, despre ziua perfecta si una despre femeia ideala. De fapt sunt cateva randuri despre "cum sa nu fii superficial" si despre iubire, si DA mi-am permis sa adaptez un pic si sa dau contur, mai jos, "Lucrurilor marunte" pe care mi le doresc:

Sa mergem impreuna la drum lung si sa nu ma certi daca nu ocolesc gropile din asfalt

Sa ma lasi sa ascult muzica care-mi place si sa-mi zambesti chiar daca o fredonez fals…dar sa nu mi spui si sa-mi arunci cate un zambet complice

Sa ma tii in brate noaptea pana adorm si sa te intorci discret, fara sa te simt pe partea cealata …sa nu am senzatia ca fugi de mine

Cand ne certam sa ma lasi sa trantesc usile si sa ma faci sa rad daca sunt imbufnata

Sa faci glume si sa-ti placa glumele mele

Sa te uiti admirativ la mine in timp ce ma imbrac inainte sa plec la birou….si de cele mai multe ori sa nu ma lasi sa termin

Sa mergem in excursii neanuntate…si sa nu –mi spui unde

Sa nu iti pese de trecutul meu si nici mie de al tau

Sa ma lasi sa te mangai cand esti suparat

Sa-ti placa mama si sa ma parasti atunci cand nu iau mesele in mod regulat

Sa -mi adori prietenele si sa ma lasi sa-mi placa prietenii tai

Sa ma lasi sa vorbesc mult dimineata si sa-mi lasi senzatia ca-mi sorbi fiecare cuvand…desi esti innebunit doar dupa liniste si cafea

Sa imi stii toate zambetele si privirile si eu pe ale tale

Sa fim senzationali intre cearceafuri

Sa-mi trimit mesaje fierbinti si sa-ti raspund complice

Sa ma ignori cateodata ca sa mi se faca un dor nebun de tine
Sa nu-mi promiti niciodata nimic...doar sa existi :)

Welcome !!!!

Imi fac datoria de "un fel de matusa" ! Ea e Ingrid Gabriela Balan si s-a nascut pe 27.06.2011 din mama galateanca blonda cu picioarele pan' la gat si tata "cool". Zara, Mango, BSB,Yokko, Dika, here we come :)) Unde mai pui ca e si rac !!!!

luni, 27 iunie 2011

POVESTEA ROCHIEI ALBE

Ea era o rochie simpla, alba, fara volane si fara flori colorate. Era inchisa in sifonierul acela masiv, mirosind a trecut,langa celelalte zeci de rochii colorate si inflorate. Nu mai fusese privita de mult timp !!!! Asista dureros de des la fosnetele de bucurile ale celorlalte rochii care , una cate una, paraseau in fiecare zi intunericul acela banal , pentru a fi admirate. Rochia alba nu fosnea niciodata, astepta ca mana aceea care patrundea printre ele, sa simta macar o data finetea si moliciunea texturii din care era facuta.

Celelalte rochii o ocoleau, pentru ca ea nu vazuse aproape niciodata lumina soarelui si niciodata vreo atingere nu-i patase albul . Singura ei prietena era rochia de seara. O rochie cu nasturi stralucitori si culori intense, cea mai frumoasa din sifonier dar singura si ea. Iesise la lumina o singura data si s-a intors lacrimand in jurul cusaturilor pentru ca a simtit ca acesta fuseses unicul ei moment de stralucire.

Intr-o zi usa s-a deschis si aceeasi mana, la care visau toate a asezat pe un raftulet un trandafir rosu de panza. Toate celelalte rochii au inceput sa-si miste ametitor faldurile si sa-si lustruiasca culorile in asteptarea strainului care avea sa le insoteasca pe una dintre ele. Rochia alba si-a pus atunci intrebarea "Oare femeia care o admirase odata in vitrina uitase de ea?" Prin deschizatura usii a vazut trandafirul care astepta cuminte pe masa sa-si gaseasca locul.

Candelabrul masiv din tavan care lumina asemeni unei constelatii de sori, a aruncat cateva raze catre intunericul in care traiau toate.Ea s-a speriat si alunecat de pe umeras incet, lovindu-se de volanele grele ale rochiei albastre de tafta si apoi s-a oprit pe podea. A simtit pentru prima data atingerile degetelor. Uitase cum e...erau identice cu cele are o pipaisera atat de frumos atunci cad infrumuseta vitrina magazinului. Tremura din toti nasturii de teama ca va fi aruncata inapoi, fara macar sa fie asezata la loc pe umeras. Mana in schimb a simtit atunci finetea panzei albe si a mangaiat-o usor.

Era o zi ca oricare alta, de afara soarele arunca raze timide, frunzele zambeau catre ferestre, si o mana mangaia faldurile unei rochii albe, ale unei rochii albe cu un trandafir rosu cusut pe un umar.

REVERIE

Cine esti? Te caut de atata timp! Nu te-am vazut intreg niciodata si totusi parca te stiu de atata timp. Nu am reusit sa-ti vad chipul vreodata dar iti caut ochii in fiecare zi. Te zaresc de la spate in fiecare noapte...Ma astepti cuminte, acolo, in visul meu si totusi nu te pot dezmierda de acolo, din mintile mele.

Nu stiu cine esti, nu-ti stiu chipul , dar te stiu pe dinafara totusi. Ti-am invatat toate atingerile, desi nu le-am simtit niciodata. Dimineata imi caut pe trup arsurile lasate de degetele tale, pentru ca in visul meu pareau atat de reale.

Nu stiu nimic despre tine, dar reusesc sa te cant in fiecare seara; muzica ta imi mangaie buzele pana cand gandurile despre tine mi se tocesc. In visul meu, nu reusesc sa-ti vad trasaturile dar imi scurg privirea dupa urmele pantofilor tai si ma volatilizez cu fiecare pas pe care il faci mai departe de mine. In fiecare noapre te privesc, si imi inchid in ochi imaginea ta. Ii dau drumul dimineata, si te caut dureros de obsesiv, in fiecare chip, in fiecare atingere, in umbrele ochilor deschisi catre mine.

Stii, in fiecare noapte imi insir mangaieri in siraguri, si te caut a doua zi sa ti le daruiesc. In noaptea asta voi pasi in urma ta si iti voi desena pe un umar iubirea mea, ca sa te pot recunoaste dimineata. Daca te voi gasi, voi inchide usa catre visul meu, te voi lasa sa ma legi de sufletul tau, sa nu fiu nevoita sa te mai caut a doua oara.

Te voi opri langa mine daca m-ai putea iubi suficient de mult incat sa ma lasi sa ma asez peste sufletul tau si daca zambetul tau nu m-ar speria, atunci nu mi-ar mai fi frica de nimic. Daca m-ai iubi suficient de mult, ai face pasi inapoi doar ca sa ma vezi urmandu-te catre nicaieri. Nu m-ai lasa sa te astept vreodata, pentru ca ti-ar fi teama ca voi inchide ochii si un alt strain va reusi sa deschida usa spre visul meu. Te voi lasa sa-mi canti despre cat de mult ma iubesti, dar nu falsa notele mai grele, pentru ca iti stiu pe de rost toate partiturile...Mai stii ??? Imi bantuiai prin suflet in fiecare noapte !!!!

E dimineata iar!!!! Mirosul de tine mi se imprastie pe trup, atingerea ta se pierde in valtoarea zile...inca o zi fara tine !!! Ma scurg catre noaptea ce vine, catre visul in care vei aparea iar, straine...

LECTIE PENTRU ORBI

Ai incercat vreodata sa privesti in ochii femeilor care trec pe langa tine? Pot spune povesti incredibile, cu cuvinte rotunjite frumos, cu semne de punctuatie accentuate de inimioare si floricele, pe care trebuie sa le citesti in soapta pentru ca sunt doar pentru tine.

Alege femeia ai carei ochi iti spun cea mai frumoasa poveste si permite-i sa-ti lase un autograf in suflet. Nu conteaza daca poarta sau nu rochitele colorate scurte si pantofi cu toc, daca tu ii consumi fiecare cuvant , dorindu-ti apoi sa-i reinventezi zambetul frumos. Ia-o cu tine si ofera-i o camera inauntrul tau si va sta acolo pentru totdeauna hranindu-se doar cu aerul pe care il respiri si tu. Lasa-o sa-ti framante inima pana cand nu va mai fi de piatra si apoi invata sa pui privire langa privire, parcurgand-o incet, cu ochii si apoi cu palmele.

Nu intarzia niciodata, pentru ca, de fiecare data, ea isi pregateste sufletul pentru venirea ta, si va inlatura obstacolele din calea pasilor tai catre ea. Iubeste-o asa cum e : brodata cu mai multe feluri de zambete (pe care i le sti pe dinafara), incandescenta in intunericul din jurul tau si stralucitoare atunci cand isi desface petalele doar pentru tine. Decoreaz-o cu iubirea ta , insirand sarut langa sarut, privire langa privire si se va infiera pentru tine. Nu-i rosti cuvinte dulci daca nu te gandesti la ele, pentru ca altfel se vor face pulbere in sufletul ei.

Daca ti le rosteste ea, inchide-ti toate ferestrele, prinde aceste navalnice cuvinte care ratacesc ametitor prin tine, si atarnati-le de suflet ca sa nu poti uita vreodata ca te-a iubit.

DRUMUL MEU

Am invatat ca atunci cand pornesc pe un drum, trebuie sa pasesc usor si sa nu las urme in noroi. Doar asa voi fi sigura ca nu voi stii sa ma mai intorc acolo unde mi-am golit sufletul ultima oara. Drumul pe care am pornit eu e ingust , cu multe pietre si gropi, imi e necunoscut si fara copaci pe margine. Am invatat ca nu am voie sa ma opresc, nici chiar atunci cand sufletul meu oboseste, pentru ca la capat e posibil sa ma astepte un zambet. Nu voi ocoli gropile, ci le voi umple cu iubirea mea pentru tine, ca sa fiu sigura ca daca ai sa pornesti in urma mea, nu-ti vei pierde sufletul in vreun hau necunoscut.

Pasesc marunt si respir sacadat pentru ca oxigenul nu imi e de ajuns.Ma obisnuisem cu un element chimic pe care il gaseam doar in respiratia ta : Dragostea. Am plecat atunci cand mi-am dat seama ca sufletul meu se sufoca in lipsa lui.

Niciodata nu m-ai lasat sa pornesc la drum singura. Am avut voie sa pasesc doar in urma ta, ca si cum drumul NOSTRU ar fi fost minat. Acum am avut curajul sa pornesc singura, mi-am atins cu palma inima si mi-am dat seama ca exista, mi-am asternut covor de sperante si exersez mersul hotarat.

Cu fiecare pas mai departe de NOI, in mine moare cate o femeie. Niciodata nu vars lacrimi pentru ea, niciodata nu o cunosc. O arunc pe jos asemeni unei frunze, si ma simt din ce in ce mai goala pe dinauntru.

Vino in urma mea, totusi, culege-mi frunzele, redami-le, ajuta-ma sa ma repar, si lasa-ma sa imi continui drumul, pentru ca sufletul meu a exersat singuratatea, pregatindu-se pentru bucuria de a respira, la un moment dat, iubirea altcuiva

FARA TITLU

Azi imi cotrobai in suflet, deschid toate usile si toate ferestrele si dau liber himerelor, fricilor, trairilor, secretelor, romantismelor. Azi imi voi vizita sufletul, pentru a-i cunoaste fiecare ungher, fiecare coltisor, pe care-l de obicei il ocoleam de frica ...frica de a-mi aduce aminte de tine. Dar tu erai captiv in mine si te ferecasem cu bucati de uitare, si te hraneam cu vise.

Azi ti-am deschis usa, ti-am desenat aripi noi si te-am lasat sa zbori. Mi-ai respirat si ultimul vis si ai plecat de langa

mine sperand sa ajungi undeva. Ai ajuns nicaieiri, haituit de dor, si mi-ai cautat chipul intre peretii cenusii din tine. A fost pentru prima oara cand ti-ai vizitat sufletul. Ai deschis sovaelnic usa camerei sentimentelor. Scartia dureros, pentru ca nu o mai deschisese nimeni pana atunci. Teama s-a trecurat pe dedesupt si s-a inchis pe dinauntru. Iubirea a asteptat cuminte la usa, desi era ranita de frica din tine. S-a stins de atata asteptare iar clepsidrele au luat-o razna. Timpul tau a fost apoi masurat iin trupuri de femei, care se grabeau sa-ti faca loc inlauntrul lor si apoi se chinuiau dureros sa dezlege din lanturile iubirii pentru tine.

Azi ai facut primii pasi in sufletul tau, l-ai golit si l-ai sters de praf. Ti-a luat o singura zi sa imi desenezi zambetul pe pereti iar mie mi-a luat un veac si trei zile sa-l sterg pe al tau. Mi-a luat o zi sa te invat pe de rost, ca pe-o norma de drept si ti-a luat un secol sa imi inveti privirea.

Abia azi ti-ai facut curatenie in suflet li l-ai pregatit pentru amintirea mea. Iti va lua o zi sa ma chemi si-mi va lua un mileniu si putin sa ma pot intoarce .

PENTRU MINE

Draga mea,

Ai incetat sa cauti barbatul perfect in momentul in care ti-ai dat seama, ca nu traiesti intr-un basm si ca Feti-Frumosii sunt tangibili doar eroinelor din filmele de dragoste. Slava Domnului!!! Ai inteles in sfarsit ca viata e o piesa de teatru in care regizorul nu ti-a dat niciodata vreun rol principal si trebuie sa intelegi ca scenaristul propriei vieti esti tu. Asa ca distribuie-ti singura acest rol si joaca-l cat mai bine…pentru ca la sfarsit e posibil sa-ti fie decernat cel mai important trofeu : FERICIREA.

Daca din intamplare ai sa gasesti vreun Fat-Frumos, probabil unicul (norocoaso !!!!) ai grija sa fie veritabil, pentru ca fake-urile sunt efemere. Nu-ti pune sufletul decat in mainile unui barbat adevarat pentru altfel risti sa-l iei inapoi bolnav si imposibil de vindecat. Cum recunosti barbatul adevarat? Simlu:

Fat-Frumos-ul tau nu e cel pe care-l iubesti (ce frumos ar fi daca toti barbatii de care ne-am indragostit la un moment data ar fi fost barbatii vietii noastre !)

Barbatul adevarat iti zambeste cu sufletul de fiecare data cand te vede si se incrunta cand privirea ta tinteste alti ochi decat ai lui

Barbatul adevarat e cel care are curajul sa nu te minta indiferent de cata suferinta ar produce cuvintele lui. Tot el va avea grija sa-ti vindece ranile din interior

Barbatul adevarat nu stie mersul inapoi; in cel mai rau caz a invatat sa ocoleasca obstacolele sau sa le infrunte. Iar daca totusi va face pasi marunti inapoi, nu te va lasa sa-l urmezi, si-ti va spune privindu-te in ochi ca drumul e prea ingust pentru doi si ca va trebui sa va despartiti la prima bifurcatie. Deci, barbatul adevarat e cel care te va opri din mers si te va lasa in siguranta la marginea drumului sa astepti un alt calator.

Barbatul adevarat e cel care nu iubeste decat o femeie, pentru ca nu-ti poti imparti sufletul in doua. Daca nu esti singura femeie din sufletului lui, gandeste-te bine! E posibil ca aglomeratia sa te sufoce.

Barbatul adevarat e cel care-ti spune “te iubesc” cu zgarcenie si ti-o demonstreaza de fiecare data cand te priveste. Gandeste-te, draga mea, ca ochii lui pot spune pagini intregi de cuvinte daca ai rabdare sa-I privesti.

Barbatul adevarat e cel care n-ar tinji niciodata la o alta femeie, pentru ca sufletul sau ar fi prea plin de tine, si degetele l-ar durea daca ar atinge o alta femeie

Barbatul adevarat nu are nevoie de dovezi de iubire, pentru ca ti-ar recunoaste zambetul de femeie indragostita si-si va impodobi sufletul cu el.

Barbatul adevarat nu cauta trofee, pentru ca trofeele sunt vanate, si el te-ar dori doar pentru el.

Barbatul e adevarat exista, si de cele mai multe ori nu e un Fat-Frumos. Nu are cal alb si nu te salveaza de demoni.Barbatul adevarat de iubeste pe tine nu pe Zana cea Buna si te-ar iubi “pana la adanci batraneti” chiar daca uneori esti doar personajul secundar din poveste.

Cu dragoste , sufletul tau

ANOTIMPUL FEMEILOR PUTERNICE

Se spune ca in spatele fiecarui barbat puternic se afla o femeie puternica. Dar oare ce se afla in spatele unei femei puternice? Nimeni nu stie , pentru ca femeia puternica nu te va lasa sa privesti dincolo de ea. Ea se naste in fiecare dimineata atunci cand isi incalta pantofii cu toc si cand isi impatureste visele si le ascunde in suflet. Isi deseneaza zambetul pe fata si isi alunga tristetea din privire. Nu se priveste mai mult de 5 secunde in oglinda de teama ca ar putea sa-si descopere slabiciuni ingropate adanc in ea.

Femeia puternica nu va plange niciodata, pentru ca in cazul ei lacrimile se nasc in suflet, si tot acolo mor, nu pe obraz. Nu va pasi niciodata sovaelnic ci va pasi apasat lasand arsurile pasilor ei in asfalt. Iar daca din intalmplare va calca intr-un hau se va ridica singura, construindu-si o scara din visele nascute in ea. Sufletul unei femei puternice ia foc in liniste si arde mocnit mistuit de iubirea despre care n-o sa-ti vorbeasca niciodata. Iubeste-o si nu o intreba nimic niciodata. Ochii ei iti vor povesti despre iubirea voastra la un moment dat.

Femeia puternica are in dulap ascunse mastile pe care le poarta in fiecare zi si un singur barbat o poate vedea nepurtand vreuna. Acel barbat ii va inrama chipul adormit dimineata, asemeni unei picturi rare, ii va adora privirea incurcata cateodata, si va inchide imediat ochii ca sa poate pastra pentru totdeauna imaginea ei.

Femeia puternica va iubi in cea mai mare liniste si va suferi tot in liniste, ascunzandu-si tristetea din ochi dupa o masca cu un zambet larg si buze de un rosu intens. Are mersul apasat si va pasi navalnic in sufletul tau, te va hrani cu visele ei, insa atunci cand va dori sa plece o va face desculta, pe varfuri, pentru ca stie ce greu se sterg urmele suferintei.

Femeia puternica ar avea curajul sa deschida o usa interzisa doar daca frigul nu ar criogena sufletul unei alte femei. O femeie puternica nu va negocia niciodata cu viata si nu-si va oferi sufletul ranit in schimbul puterii, ci ar continua sa-si deseneze zambete pe chip pana ar gasi medicamentul potrivit.

Femeile puternice, gresesc major, doar atunci cand sufletul lor lacrimeaza. Iubeste-le fara masca, adora-le defectele , saruta-le urmele trupului in asternuturi, si vor imparti cu tine din puterea lor. Nu te vor alunga niciodata din sufletul lor, nici chiar in timpul celei mai minutoase curatenii.

Trebuie sa fii destul de puternic sa poti iubi o femeie puternica, insa “barbatul puternic” e personajul principal dintr-o carte cu multe pagini albe .

LECTURA SUFLETULUI TAU

Toti sunem carti, intr-o bibilioteca mult prea completa, pe care nimeni nu a putut vreodata sa o citeasca in intregime. Insa ne putem alege raftul, si ii lasam sa ne descopere doar pe cei care au invatat alfabetul sufletului nostru. Eu sunt o carte cu coperti colorate, ascunsa printre sutele de carti. M-ai luat de pe raft pentru ca ti-au placut culorile mele. Nu te-a interesat ca nu erai primul care ma citise. Ai sters cu radiera mazgaliturile si ai intors prima pagina iar eu mi-am redesenat pe coperta privirea ta. Ti-am aruncat cuvinte, mi-ai trimis inapoi intrebari, mi-am inventat raspunsuri si te-am lasat sa indoi coltul paginii care ti-a placut mai mult.

Intr-o febrila sete de a ma cunoaste mi-ai sorbit cuvintele, mi-ai invatat povestea pe de rost, si ti-ai scris numele langa titlu cu pixul ca sa nu te pot uita vreodata. Te-ai oprit din a ma citi cand ai dat de paginile albe. Pana atunci apucasem sa-ti invat pe dinafara toata privirile. Te-am rugat sa-mi continui tu povestea desi mi-ar fi fost de ajuns doar amprentele degetelor tale. Ai inceput frumos, cu cuvinte aranjate dupa muzica sufletului tau, cu litere rotunjite si cu priviri dulci aruncate in locul virgulei. Mi-ai colorat cel mai frumos zambet si inainte de final ai rupt pagina si ai ascuns-o in buzunar.

M-ai frunzarit fugitiv si ti-am zambit la sfarsitl, pentru ca imi ramasesera urmele mainilor tale si paginile curate, fara mazgalelile amare ale trecutului.

Cartile mai colorate ai sa le gasesti pe rafturile de sus, Pe mine aseaza-ma jos, ascunde-mi pagina rupta intre coperti si poate cineva va termina povestea pe care ai inceput-o tu.

REZUMAT

Am alergat dupa iubire. Am cautat dorinte. Am cules amintiri.Am fugit de lume cerand doar libertate. Am iubit fara noima. Am sarutat fara rost.Am imbratisat sufocant de amar. Am haituit timpul. M-am daruit trecutului asemeni unei femei usoare. Si m-am intors de fiecare data mai incovoiata de "ce a fost".

Mi-am adunat iubirile intre pagini de carte, sa le pastrez intacte. Am pus unele langa altele cuvintele noastre de iubire si mi le-am innecat pe ale mele in lacrimi. Mi-am rescris durerile si mi-am desenat pe bucati de pergament amintirile. De fapt mi-am inventat iubirea sa nu para ca trec prin viata fara bucuria de a te fi simtit vreodata. Iarta-ma ca-mi inventez viata, dar pe a mea am pierdut-o atunci cand am capitulat ultima oara.

EU SI OGLINDA

Ma privesc in oglinda in fiecare zi. O facem ca sa ne regasim. De fiecare data suntem imbracate gros, acoperite de temeri, frustrari, amintiri. Timpul ne arunca intr-un joc perfid cu noi insine si de fiecare data sfarsim adaugand inca o haina peste noi. Astazi e ziua in care voi arunca totul , si ma voi dezgoli pentru prima oara, voi arde tot si voi imprastia resturile de cenusa ca sa nu mai existe nimic intre mine si mine. Si apoi imi voi certa proiectia din oglinda care ma minte in fiecare zi, pentru ca si eu o pacalesc. O pacalesc in fiecare dimineata si-i spun ca-s fericita cand de fapt numai eu stiu cat de greu e sa-mi desenez zambetele sau sa-mi camuflez bataile inimii in spatele cuvintelor rostite cu indiferenta.

Atunci cand iubim incepem sa renuntam la hainele de pe noi . Le aruncam, ramanem descoperiti si ni se face frig atunci cand ramanem singuri. Azi imi voi arunca vesmintele, ma voi dezgoli de tot ca sa-mi pot pregati sufletul pentru frigul ce va veni.

Azi va fi prima zi cand ochii mei voi adora imaginea-mi din oglinda, cand voi privi sfidator trecutul si–mi voi fugari frica. Azi voi invata sa ma iubesc pe mine si in sfarsit ma voi putea privi cu mandrie, pentru ca am putut simti. Nu conteaza cat de frig imi e azi, pentru ca ieri mi-a fost prea cald. Nu conteaza daca maine va fi mai frig decat azi pentru ca scanteia din ochii mei se va trasforma in foc si ma va incalzi. Azi in sfarsit nu voi mai trisa si imi va placea fata goala din oglinda!!! Oglinda…o ultima ocheada si o intrebare in coltul gurii : De ce atat de tarziu?

DRAMATURGIE PENTRU SUFLET

Pastrez ascuns in sertar clasorul cu coperti negre. Il deschid odata pe an…atunci cand imi contabilizez viata si cand am curajul sa-mi astern in suflet dorinte. Azi am curajul sa-l deschid, sa matur cu degetele praful de pe amintiri sa sa-mi ordonez iubirile ca pentru un spectacol din deschiderea stagiunii. Spectacolul pe care-l voi privi cuminte de la locul meu si imi voi apluda frenetic inclusiv dezamagirile, pentru ca m-au invatat sa traiesc.

Voi tresari cand prima iubire va da timid cortina la o parte si ma va privi dulce in ochi. Imi voi criogena amintirea ei pentru ca sufletul meu a simtit atunci pentru prima oara.

In viata fiecarei femei exista o prima iubire pe care ne chinuim dureros de mult sa o alungam apoi. Dar nu intelegem ca de fapt iubirea in primul rand se simte si apoi se primeste si nu ai de ce sa alungi ceva care ti-a adus primavara in suflet. Am clasat prima iubire cand mi-a transformat primvara in toamna si cand mi s-au uscat toate sentimentele. N-am alergat-o catre iesire ci doar am oprit-o in loc, drept multumire ca m-a ajutat sa cresc.

Personajul negativ e iubirea pentru barbatul care ne-a dezamagit cel mai tare in viata asta. E actrita care zambeste larg publicului, care ne subjuga printr-un monolog plin de subantelesuri , pe care totusi o aplaudam zgomotos cand debuteaza si care ne face sa ne simtim totusi unic spectator, intr-o piesa care se joaca cu casa inchisa. Abia azi pot sa-i urmaresc reprezentatia pana la sfarsit si-i voi putea zambi la final pentru ca stiu ca de fapt aceasta e doar “iubirea de rodaj” care precede iubirii vietii mele.

Iubirea pentru barbatul incapabil sa ne simta face doar figuratie. Priveste de acolo de sus si sfredeleste sala cu privirea. Nu vreau sa-mi mint sufletul crezand ca pe mine ma cauta. De fapt si-a dorit aplauzele strainei din capatul salii. Pacat…eu i-as fi trimis trandafiri in cabina…si probabil as fi lasat-o sa-mi deseneze autografe in suflet. ..si da..as fi chemat-o la auditiile pentru rolul principal. Nu o izgoni, pentru ca la un moment dat ti-a antrenat sufletul in cursa pentru rolul vietii tale.

Iubirea vietii noastre are mereu rolul principal.Numai ca rolul principal il voi distrbui la sfarsit, ca sa pot numara aplauzele . Iubirea vietii tale te face sa zabovesti in fata scenei chiar si dupa ce cortina a cazut. Si o astepti in zadar pentru ca iubirea vietii tale e doar in sufletul tau, nu pe scena.

Si azi voi parasi sala de spetacol inainte de final, pentru ca aplauzele ma ranesc !

DIALOG AMAR

El :De ce-mi zambesti asa frumos?
Ea :Iti zambesc pentru ca iubirea din suflet urca pe buzele mele si se transforma in cel mai frumos zambet

El : Oare ma iubesti?
Ea : Nu cauta raspunsul pe buzele mele…sunt mute…ochii mei vor striga dupa ai tai si ai a intelegi atunci

El : Cand ai sa pleci?
Ea: Cand ne vom calca sufletele in picioare , cand privirile noastre vor fugi una de alta, cand zambetul de pe buzele mele va urca catre ochi si se va transforma in lacrimi

El : Cand te vei intoarce?
Ea: Niciodata, pentru ca cea mai adanca dragoste e aceea cand iubesti de la distanta, singur

El : Ai sa ma uiti?
Ea: Imi voi imbraca sufletul cu poze cu tine ca sa nu te uit si le voi inchide cu cheia sa fiu sigura ca imi voi aduce aminte de noi, mereu

El : Ti-ai dori sa plec?
Ea: Da, daca te striga fericirea si ii auzi ecoul vibrand in corp. Du-te dupa ea chiar daca e in directia opusa

El : Ai sa ma astepti?
Ea : Am sa te astept smulgand promisiuni clipelor, strivind intre degete nedumiriri si indoieli, cu ochii imbatati de dorul nebun dupa tine

TRATAT DESPRE PANTOFI

Noi femeile colectionam pantofi. Ii asezam in cutii colorate, si ii scoatem in lume si atunci cand ne plictisim de ei ii asezam frumos pe raftulet si ii stergem din cand in cand de praf. Acelasi lucru se intampla si cu iubirile, numai ca iubirile deja consumate le aruncam pentru ca de cele mai multe ori lasa arsuri in suflet. Barbatii sunt pantofii cu care ne incaltam sufletul.

Pantofii pe care ni-i dorim costa mult si intotdeauna exsta o alta femeie care ii cumpara inaintea noastra.Diferenta ca e ca un barbat poate fi cumparat doar cu iubire multa si de multe ori ramai cu bataturi in suflet. Daca o pereche de pantofi iti produce rani, ii arunci in cutie si ii lasi acolo sa-i poti admira ori de cate ori iti doresti. Barbatii in schimb ii opresti langa tine pana cand sufletul tau se cangreneaza de atata suferinta. Cei mai comozi sunt pantofii cu toc jos. Ii purtam in fiecare zi, ii caram prin praf, ne mangaie picioarele cu pielea lor moale...numai ca la un moment dat...ii asezam frumos la locul lor, renuntam la ei si alegem tocurile, care ne fac sa ne simtim femei si care starnesc in noi dorinte. De ce oare nu alegem niciodata barbatii care ne iubesc? De ce oare nu alegem iubirile simple care ne imbraca sufletul frumos si ni-l protejeaza de frig?

E posibil ca la un moment dat sa admiram pantofii unei alte femei: frumosi, colorati, cu tocul svelt si inalt. Ii privim cu jind si ni-i imaginam cum ar arata in purtati de noi. Insa ar trebui sa stim ca povestea lor ne va chinui picioarele si urmele celeilalte femei ne vor arde talpile. Cum sa lasi o alta femeie desculta? Colinda magazinele si incearca sa cauti o pereche de pantofi asemnatoare...sufletul tau va fi mult mai impacat.

Daca te saturi de o pereche de pantofi, nu-i tine in dulapior...fa-i cadou cuiva care are nevoie de ei...Daca nu mai iubesti un barbat lasa-l liber...poate la un moment dat o alta femeie isi va imbraca sufletul cu iubirea lui.

In garderoba fiecarei femei a existat la un moment dat pantoful de ocazie. Stralucitor si zvelt, atrage atentia, numai ca dupa primul dans tocul se rupe si ramai desculta. Alege barbatul care nu va pleca dupa primul dans...sufletul tau trebuie protejat.

Toate femeile isi doresc pantofi rosii cu toc. Sunt pantofii care ne fac frumoase, care ne fac sa zambim,cu care putem dansa ore intregi si la care visam atunci cand suntem fetite. Numai ca pantofii astia ii gasesti o data in viata si trebuie sa ai grja de ei. Nu-i tara prin praf, lustrieste-i des, mandreste-te cu ei si du-i la reparat ori de cate ori se strica.

LECTIE DE ZBOR

Iubirilor le cresc aripi. Cand se nasc sunt mici si albe si nu pot zbura. Ni se astern in suflet si raman acolo pana cand cresc . Le hranim cu sperante, saruturi si scantei, le lustruim zilnic si asteptam sa creasca. Ne imaginam ca atunci cand le vor creste aripile vom zbura impreuna. De cele mai multe ori ele zboara…singure…si noi ramanem in urma privind zborul alb. Fugarim tristetile , cautam alte iubiri, ne deschidem cavitatile si asteptam o noua iubire la fel de mica si la fel de alba. Nu ne ramane decat se speram ca atunci cand va creste va ramane tot acolo, implorandu-ne sa nu o gonim. Insa de fiecare data o fugarim noi…pentru ca nu putem uita ca fosta iubire si-a luat aripile si a zburat prea departe de noi. N-as fugari-o daca cel care mi-a daruit-o ar astepta impreuna cu mine sa-I creasca aripile si daca impreuna am ingriji-o si daca, cateodata m-ar lasa singura doar cu ea.

Mi-as deschide sufletul doar pentru iubirea unui barbat care e suficient de barbat sa faca curatenie in sufletul meu si sa-si gaseasca cu eleganta locul. I-as sorbi cuvintele daca m-ar privi in ochi in timp ce-mi vorbeste si i-as mangaia privirea cu un zambet de fiecare data cand ar tacea. M-ar suprinde privirea discreta aruncata catre umarul meu gol si i-as adora degetele daca atunci cand m-ar atinge ar face-o cu teama ca ma va rupe in bucati. As face loc in sufletul meu doar pentru barbatul care nu mi-ar spune “Te iubesc” dar s-ar chinui frumos sa-mi arate cat loc am eu in sufletul lui. I-as adora buzele daca m-ar saruta si apoi ar disparea…lasandu-ma sa ma gandesc la el…si a doua zi m-ar intreba daca mi-a placut. M-as topi frematand in bratele unui barbat care m-ar ignora uneori dar care ar stii sa ma surprinda apoi cu insistenta sa. N-as mai avea nevoie de nici o oglinda daca, uitandu-ma in ochii lui, as vedea ca sunt cea mai frumoasa femeie din lume. As adora barbatul care nu ar sterge urmele vechilor mele iubiri, si nu m-ar intreba nimic niciodata, pentru ca de fapt acum sunt doar a lui. L-as pastra in visele mele daca m-ar lasa sa mi se faca dor de el si daca m-ar lasa sa fiu EU. Nu i-as spune nimic daca ar admira o alta femeie pe strada…pentru ca as sti ca pe mine ma adora cand port doar rujul si pantofii cu toc. Da…m-as indragosti de barbatul care ar avea sarmul unul cuceritor dar care s-ar pierde printre zambetele si privirile mele. L-as primi in sufletul meu si l-as lasa sa plece daca nu are suficient spatiu…pentru ca aripile care uita sa zboare se frang.

Mazgaleli