In seara mastilor

    Cafeaua de dimineata e amara oricat de mult zahar i-as pune. Tigarea la fel.

     Probabil ar fi deplasat sa spun ca ma simt ciudat desi nu-mi lipseste nimic dar parca lipseste totul. Adevarul e ca viata normala ma scoate din sarite. Iubirea vine cu cel mai mare bagaj : frica. Frica de a peirde, frica ca nu vei mai fi capabil sa iubesti sau ca nu vei mai fi iubit vreodata, frica fata de un nou inceput. Frica e sentimentul care musca din sufletul tau si poate lasa in urma cicatrici, ce nu vor disparea vreodata, pentru ca nu avem operatii estetice pe cord.

     Am trait mereu cu convingerea ca viata e mai mult decat atat si mi-a placut sa o privesc ca pe un “journey” fara nici o destinatie finala anume, in care cele mai importante  sunt rasariturile, unoeri apusurile si privelistile. Am trait cu convingerea ca iubirea aceea adevarata care te face sa tremuri de emotie ar trebui sa apara la maturitate si sa o privesti ca pe o bonificatie pentru calatoria ta sau ca pe o tinta pe care o poti duce dupa tine in bagaje mai departe.

     Avem uneori sentimentul ca suntem prizonieri intr-un loc in care exista un singur set de chei ce te pot elibera si acela e in buzunarul nostru. Si totusi e atat de confortabil in ineriorul acelor ziduri si nu stim ce se afla dincolo de zidurile mari (dar ne imaginam lumea de dincolo de fiecare data cand privim cate un film in care ne-am dori sa fim personajul principal) si ni se face frica. Asta pentru ca uneori durerea dintre ziduri pare confortabila…si O CUNOASTEM.

     De asta probabi l aleg mereu cauzele pierdute in ciuda normalitatii. Doar provocarea poate face ca lucruruile sa nu isi piarda din importanta . Mereu aleg toamna, pentru ca uneori vara simturile o iau razna si –si modifica valentele. Mereu mi-am adorat viciile si uneori demonii. Ca atare am tras linie si am chemat viata la o discutie. Mi-a spus asa :  “My dear, are you ready to chamge the world? Are you ready to change your life? I can’t promiss it will be good …but  I can promiss it will be interesting”

     Amara ultima gura de cafea ! Imi aleg masca de holoween din sertar, tocurile de 12  ( e greu sa fii toanta care alearga pe tocuri de 12 dupa taxi) , rujul rosu si sun la 9477…am destul timp : prezentul si viitorul

Tweet

Dreaming ( just a draft)

         Nu am scris niciodata ca singura fericire reala , veritabila si care ramane in picioare e cea care depinde doar de tine. Nu am scis niciodata despre lucrurile pe care ti le planifici si care iti aduc intr-un mod “balsamic” as spune, fericirea, pentru ca nimeni nu te cunoaste mai bine ca tine. Mi s-a intamplat de multe sa stabilesc ca la vara voi fi acolo, de 1 Mai dincolo si tot asa…dar si de mai multe ori am incalcat regulile si m-am trezit in locuri in care nu credeam ca voi ajunge vreodata. Spre exemplu mi-am propus ca maine sa mananc cateva eclere cu ciocolata si sa vad un film bun.

        E adevarat! Nu e bine sa implicit in planurile tale oamenii pe care i-ai cunoscut de curand. Visele care implica un “+1” ar trebui sa se bazeze pe fapte reale si certitudini. Acesta este sistemul de operare cel mai safe pentru sufletul tau.

        Am hotarat sa-mi incep un vis nou si lung din categoria celor care tin doar de mine si atat. M am gandit ce m-ar face fericita. Poate vreo 545 perechi de pantofi? Da si asta …dar oare voi avea timp sa-I incalt pe toti? Asa ca in afara de asta, am ales locul unde voi fi anul viitor de ziua mea.

The moment : 18 iulie 2013 ora 20:30

Unde? : Paris, in Turnul Eiffel la ultimul etaj

Privelistea : probabil o sa fac o poza ca sa-mi aminteasca mereu ca visul s-a implinit

Muzica : Patricia Kaas

Tinuta : Little Black Dress…Audrey Hepburn…care inca asteapta momentul in care o voi imbraca ..complet neaccesorizata…poate doar cu un ruj rosu si un zambet obligatoriu. Bretonul il am deja…so, here I am ready for my dream.

       Si cam atat. N-am nevoie de rezervare,  de artificii si nu stiu daca in astfel de ocazii ai nevoie de un partener. Dar, in mod sigur nu o sa ma simt discriminata in nici un fel de lipsa unui “+1” si o sa ma bucur de implinirea unui vis ce dateaza de un an si care nu ma implica decat pe mine.

       Da visele ar trebui colorate, pana cand nu ne ajunge realitatea din urma si ne smulge covorul de sub picioare. Când nu ştim ce va urma, hai să alegem să credem că va da peste noi ceva cu totul minunat, ceva ce n-am putea avea cunoscând toate informaţiile, verificând atent sursele şi fiind capabili să aducem argumente pertinente pentru toate opiniile noastre. Să fim mai buni la nivelul viselor decât în realitate. De ce sa ne incapatanam sa visam banal cand am putea sa….

       Nu e important daca voi ajunge sa-mi implinesc visul…mai mult ca sigur ca da…dar daca va aparea altul si mai colorat voi renunta la el si-l voi amana pentru anul urmator…sau pentru revelion…pentru atunci am auzit ca artificiile sunt spectaculoase

Tweet

Lucrurile pe care nu le citesti aici :)

          Ma certa odata o  prietena, cum  ca-mi citeste toate trairile pe blog si  ca in curand va ajunge sa-mi stie toata garderoba de pe facebook. Trebuie sa recunosc ca m-a incercat un oarecare sentiment de vinovatie , convinsa fiind ca as fi fost un pic prea transparenta si ca as fi permis la liber accesul in spatiul meu personal, lucru care m-a facut sa cad pe ganduri.

        Am vorbit aici despre lucrurile care imi plac, despre maruntisurile care imi aduc fericirea, despre pantofii rosii si despre ce m-ar face sa simt, despre fluturii din stomac. Analizandu-mi profilul de facebook am realizat ca am lasat sa se vada bucati din viata mea, locurile pe unde am fost, prieteni dragi, oameni care mi-au tranzitat existenta, lucruri care ma motiveaza, muzica care imi place, lucruri care va interesau sau nu.

       Intrebarea mea la momentul respectiv era : Oare blog+facebook= eu? Ceea ce scriu reprezinta oare ceea ce cred? Tot ce am trait se limiteaza la postarile de pe facebook? Ei bine articulez raspicat din degete, lovind furios tastele : NU. 

       Iata ce nu ati aflat niciodata de aici: modulatiile vocii mele atunci cand vorbesc despre oamenii care au contat cu adevarat. Cum mi se descreteste fruntea si infloreste zambetul atunci cand imi suna telefonul intr-un anume fel, cum imi straluceste privirea atunci cand vorbesc despre cartile mele preferate, melodia pe care o fredonez la volan in fiecare dimineata in mod obsesiv de 2 ani incoace, cum suna vocea mea atunci cand sunt fericita, gustul pe care il au buzele mele dupa ce devorez ciocolata si ananasul, modul in care, desi sunt nepriceputa la desen, pot creiona in cuvinte tablouri intregi, culoarea ochilor mei atunci cand reconstitui din memorie, fara aparat, poze din copilarie, zambetul pierdut atunci cand ascult muzica mea.

       Si acum grabeste-te un pic. Astfel incat sa  nu ma gasesti blazata, plictisita fara chef de a lasa pe cineva sa ma descopere. Voi scrie de acum acolo despre carti , filme, calatorii si doar uneori despre viata reala ( traita cat mai putin in oglinda retrovizoare).

Tweet

Ti-e frig?

        Cele mai grele momente de suferinta, cele mai crunte raceli sufletesti le traiesti alergand dupa fericire. Si intotdeauna fericirea are  anotimpuri. Poate sa vina primavara in mijlocul lui decembrie la fel cum poti ingheta de tot in mijlocul verii. 

      Primavara vine mereu zambind , in timp ce crosetezi cuminte pe marginea vreunui drum vise stiute doar de tine. Infloresti cu un zambet, si stralucesti din priviri asteptand sa ti se parguiasca sufletul. Vara arzi pe interior si cumperi pe credit sperante pentru doi. E primul pas catre falimentul unui suflet…si atunci incepe toamna. O toamna cu resturi aramii cazute pe jos, ce fosnesc dureros sub pasii altora , stralucirea care dispare si frigul. E momentul in care iti cauti hainele groase, pe care le-ai aruncat atunci cand ai crezut ca primavara aluneca intre minus si plus infinit. Si chiar daca pe fereastra poti vedea frunzele verzi si florile din gradina, in tine a venit deja iarna…

       Ti-e frig nu? Poate incerci sa te acoperi cu haine multe…crosetate primavara…sa poti uita de gripa sufelteasca pe care o lasa in urma oamenii rai , genul acela de oameni in urma carora incep sa-ti creasca gheare si colti ascutiti cu care sa oferi durere in avans. Intre platosa de metal cu care ti-ai imbracat sufletul si cele doua paltoane aruncate pe fuga peste tine, incerci sa-ti aduni gandurile intr-un punct sa poti pasi mai departe…catre bucata aia de pamant unde pomii abia infloresc. Dar e absurd sa faci asta cand ai coburi de suflet imprastiate peste tot…e ca si cum ai putea sa privesti soarele cu ochiul liber printre nametii mari de zapada. 

Tweet

Analiza economica

      Cei mai duali oameni aplica indragostirea prin autosugestionare. Se aseaza in fata unei hartii si incep sa faca calcule. Daca rezultatul da cu plus incep sa caute calitati omului de langa ei. Ba chiar incep sa i le spuna si ei/lui ( dupa caz) ca sa le creada si inclusiv olimpiada la matematica din clasa a patra devine o dovada incontestabila a geniului. Daca rezultatul e cu minus sau daca "a castiga ceva" devine imposibil defectele sunt la mare cautare si sunt urlate*  din toti plamanii. 

     Uneori, în momentele de singuratate, degetele pot aluneca spre numele ăla nenorocit din telefon care nu ne lasa in pace si al carui posesor incontestabil a facut aceleasi calcule.

     Femei sau bărbaţi. Pot fi la fel. Profitori construiti dupa acelasi tipar. Pentru că grija unei zi de maine sau de poimaine, pentru ei,  n-are nici o legatura cu a fi sexy. Categoric NU.  Pentru că dragostea şi mila nu convietuiesc impreuna in acelasi corp. Corp, da, ca suflet nu mai au de mult.

* Nu încercaţi asta singuri, acasă. Asiguraţi-vă întotdeauna că e cineva prin  preajmă.

Tweet