Mi-a cazut in mana , (la recomandare) ce-i drept dupa ce am
vazut jumatate din ecranizarea “Bitter Moon”. N-am reusit sa-l privesc decat
pana la jumatate, intrucat fuseseam oripilata de transformarea unui sentiment
care ne inunda cu caldura, intr-un iad
in care trebuie sa traiesti zi de zi…doar pentru ca la un moment dat ti-ai
cusut viata de cea a altcuiva. Am cautat cartea, am gasit-o si am deschis-o cu
teama…adevarul e ca nu am reusit sa ma dezlipesc de ea vreme de doua zile. Am
descoperit un Brukner cu o minte bolnava , dar de care nu te poti rupe.
“Luni de fiere” nu face decat sa disece in amanunt cuplul
modern, un cuplu care adora propria criza, lucru care naste fragilitatea. As fi
prelungit inceputul si povestea Franz – Rebecca, autobuzul devenit anticamera
iubirii lor bolnave, un inceput care te duce cu gandul la romantismul unei
povesti de dragoste clasice.O poveste care incepe cu o scanteie, la care visam
toti, cu decorul eventual usor modificat, o poveste in care flacara pasiunii
poate fi aprinsa nu neaparat de salvarea universului ci si de salvarea de la o
amenda in transportul public. Insa e o poveste care nu urmeaza cursul
clasicelor povesti de dragoste. E o carte buna , buna prin nocivitatea ei
totusi, dar pe care nu o citi daca esti indragostit si daca ti traiesti
povestea de dragoste , acolo sus pe norisori roz , pentru ca s-ar putea sa ai
asigurata cazatura pe asfalt. Cei doi traiesc cu pasiune…consuma fiecare
secunda, se exploreaza reciproc si experimenteaza sexual dand frau liber tuturor fanteziilor posibile.
Observam un Brukner care descrie in mod deviant si care oripileaza prin
brutalitatea limbajului si care te poate face sa inchizi cartea si sa nu o mai
deschizi vreodata. Franz și Rebecca au depășit orice limite pe care mintea unui
om normal (sau, cum ar spune Franz, mintea unui om mult prea baricadat de
propriile inhibiții) și le-ar putea imagina; de la sado-masochism, până la urofilie și
chiar scatofilie, totul fiind descris in detaliu. Cuplul ajunge apoi la
momentul apogeului, atunci cand barbatul constata ca nu urmeaza decat declinul.
Din acest moment franz devine calaul Rebeccai, si duce o lupta pentru
dezintegrarea personalitatii femeii pe care o iubise, o femeie care se agata cu
unghiile de barbatul care nu o mai vroia. Am asistat, sorbind fiecare cuvant,
la umilirea ei, la razbunari gratuite, la docilitatea cu care ea se inneca in
suferinta multumindu-se doar cu prezenta unui barbat care nu mai era de mult acel “+1” al ei. Acel
barbat care o supunea acestui chin psihologic
din dorinta de a se elibera de aceasta iubire sufocanta la care
renuntase de mult.
N am inteles de ce ea
a trebuit sa ramana ancorata in cosmarul acela de parca destinul le cimentase vietile una langa alta, fara
posibilitatea de a merge mai departe. Apoi am inteles ca era vorba despre
dragostea mutata pana aproape de obsesie, de dorinta de razbunare a unei femei,
care are parte de “reversul medaliei”. As rezuma dragostea celor doi la un
razboi in doua acte in care iubirea e singura care a pierdut.
Am sa redau cateva pasaje sperand ca va vor face sa deschideti
cartea si sa cititi macar 2 pagini insa dupa sunt convinsa ca nu o veti mai
putea dezlipi de mana :
„Nu râde de autobuz: nu există un loc de elecţiune
pentru o dragoste la prim a vedere. Chiar şi o cutie pe roţi poate deveni
anticamera paradisului atunci când crezi în hazard.”
„De fapt mă plictiseam de moarte cu ea. Iar plictisul este
un tovarăş pe care nu-l suporţi decât în singurătate: pentru că nu vrei martori
în acele clipe blestemate, de frică să nu capeţi de Ia ei o imagine infamantă.”
„Sentimentul este ceva ce se poate pierde ca un ceas, epuiza
încet ca un cont în bancă şi regăsi ca o pălărie.”
„Ştii că, dezbrăcându-se, bărbaţii si femeile îşi pierd
deseori graţia de care au dat dovadă îmbrăcaţi: nuditatea este un veşmânt prost
croit în care înoată încurcaţi.”
