Ea era o rochie simpla, alba, fara volane si fara flori colorate. Era inchisa in sifonierul acela masiv, mirosind a trecut,langa celelalte zeci de rochii colorate si inflorate. Nu mai fusese privita de mult timp !!!! Asista dureros de des la fosnetele de bucurile ale celorlalte rochii care , una cate una, paraseau in fiecare zi intunericul acela banal , pentru a fi admirate. Rochia alba nu fosnea niciodata, astepta ca mana aceea care patrundea printre ele, sa simta macar o data finetea si moliciunea texturii din care era facuta.
Celelalte rochii o ocoleau, pentru ca ea nu vazuse aproape niciodata lumina soarelui si niciodata vreo atingere nu-i patase albul . Singura ei prietena era rochia de seara. O rochie cu nasturi stralucitori si culori intense, cea mai frumoasa din sifonier dar singura si ea. Iesise la lumina o singura data si s-a intors lacrimand in jurul cusaturilor pentru ca a simtit ca acesta fuseses unicul ei moment de stralucire.
Intr-o zi usa s-a deschis si aceeasi mana, la care visau toate a asezat pe un raftulet un trandafir rosu de panza. Toate celelalte rochii au inceput sa-si miste ametitor faldurile si sa-si lustruiasca culorile in asteptarea strainului care avea sa le insoteasca pe una dintre ele. Rochia alba si-a pus atunci intrebarea "Oare femeia care o admirase odata in vitrina uitase de ea?" Prin deschizatura usii a vazut trandafirul care astepta cuminte pe masa sa-si gaseasca locul.
Candelabrul masiv din tavan care lumina asemeni unei constelatii de sori, a aruncat cateva raze catre intunericul in care traiau toate.Ea s-a speriat si alunecat de pe umeras incet, lovindu-se de volanele grele ale rochiei albastre de tafta si apoi s-a oprit pe podea. A simtit pentru prima data atingerile degetelor. Uitase cum e...erau identice cu cele are o pipaisera atat de frumos atunci cad infrumuseta vitrina magazinului. Tremura din toti nasturii de teama ca va fi aruncata inapoi, fara macar sa fie asezata la loc pe umeras. Mana in schimb a simtit atunci finetea panzei albe si a mangaiat-o usor.
Era o zi ca oricare alta, de afara soarele arunca raze timide, frunzele zambeau catre ferestre, si o mana mangaia faldurile unei rochii albe, ale unei rochii albe cu un trandafir rosu cusut pe un umar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu