Azi asimilez iubirea unui joc. Un joc unde notiunea de “fair play” nu exista , pentru ca de cele mai multe ori iubirea nu este corecta. Pentru ca suntem de fapt niste jucatori care au pierdut de prea multe ori si care isi doresc ca macar de data asta sa castige.
Dupa ultimul joc mi-am inghetat sentimentul care imi alerga odata prin vene si am asteptat momentul cand voi fi pregatita sa-l eliberez iarasi.
Jocul asta se joaca in doi si nu trisa niciodata, pentru ca data viitoare poate vei fi tu cel invins si stii ca n-ai sa poti ascunde mereu in maneca asul de rezerva.
Nu-mi lasa senzatia ca pot castiga eu daca stii ca ultima oara cand ti-ai pariat sufletul pe o carte l-ai pierdut. Nu mi-ar ramane decat niste cioburi cu care ma voi chinui in zadar sa te repar.
Arde-mi retina cu privirea atunci cand ai sa castigi si arunca-ti cartile pe fata sa-ti pot numara asii. Pe ultimul il voi opri eu ca imi pot aduce aminte de jocul nostru. Sa stii ca sufletul meu a invatat sa piarda cu eleganta
Ridica-te de la masa daca nu vrei dori sa jucam impreuna si nu juca la cacealma. E ca si cum mi-ai cere sufletul desi si stii ca nu vei avea niciodata nevoie de el.
Aplauda-ma daca am sa fiu eu cea care castiga si am sa impart victoria cu tine, pentru ca in jocul iubirii va trebui sa invatam sa triumfam impreuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu