Stau si ma intreb daca ar trebui sa vin sau daca ar trebui sa plec. Nu-mi mai gasesc ratiunea...probabil s-a tocit si am tot reparat-o de atatea ori ...peticind-o cu raspunsuri pe care mi le-am imaginat, la intrebari la care nu ai fost in stare niciodata sa-mi raspunzi. Ce a ramas din ea ? Doar un rest sifonat, peste care am calcat violent in timp ce jucam jocul acela greu : " Care iubeste mai putin castiga! ".
Am jucat jocul asta intr-o goana frenetica, orbeste, am negat, am izgonit departe de mine slabiciunile doar pentru a-mi apara orgoliul. Iubirea am lasat-o la periferia sufletului, langa limita imaginatiei, langa amintirile reprimate atata timp, pentru ca ma facea sa ma impiedic...Ma inrozeam gandindu-ma la ce s-ar intampla daca m-as opri iar. Ar trebui poate sa retraiesc tot, sa retraiesc razboaiele pe care ar refuzat sa le duc, sa imi reiau viata de o mie de ori de la capat pentru a nu mai simti nimic.
Stiu...firul meu logic e greu de urmarit si nu poate fi inteles. Inchide ochii, retraieste totul cu inima contorsionata de atata caldura sau criogenata de atata frig. Iti programezi sentimentele, ca intr-un algoritm cu linii de cod mult prea complicate, in care nu reusesc sa gasesc iubirea. Nici macar erorile nu reusesc sa zdruncine zidul construit intre tine si tine sau intre mine si tine.
Ma pot amagi in fiecare dimineata ca imi apartii, cumparandu-te cu o cafea si tu ma poti minti ca respiri doar in prezenta mea. Distrug din temelii zidul si alung orgoliul, pentru ca prin definitie eu simt...azi insa imi este frig !!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu