Am scris mai de mult despre lectiile de zbor, despre cum se naste sentimentul in sufletul nostru, despre ce ne face sa iubim. Era o lectie pentru noi insine. Cand nu e anotimpul fericirii noastre oferim lectii de zbor gratuite altora. Chiar daca frigul rasare, ceata ne innabusa si inghetul se asterne peste tot , ajungem sa privim fuga spre tarile calde, a celor care au invatat zborul doar pentru ca se tem de cuvantul "a iubi". Ramanem in urma, alergam cu privirea siluetele care se indeparteaza si ne rupem vietile in bucati, incercand sa completam puzzle-ul acesta dureros cu piesa pe care doar ce am pierdut-o.
Atunci cand nu reusim sa umplem golul , alergam spre inapoi, spre mastile pline de praf pe care le-am lasat la marginea drumului. Verificam daca zambetul e tot acolo, le lustruim si ne rescriem povestea pe foi albe...pentru ca foile albe ne intregesc...si ne invata sa ne povestim trairile asa cum cu vocea nu o putem face. Am scrie pagini intregi de cuvinte daca am avea curajul sa le citim cu voce tare, si daca nu ne-am sufoca inainte de rosti finalul. Avem mastile pe fata si hartiile in maini, adormim lesinati de teama inre patru pereti si ne alegem cine vrem sa fim a doua zi. Maine vreau sa fiu eu !!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu