" You know what’s the one wrong thing we do when we fall in love? We expect. And it just ruins everything.". Lasa-ma sa-ti raspund franc : " Cum naiba sa fac sa nu astept?" Ai idee cum am putea sa plutim in deriva catre nicaieri? Da, nicaieri nu a fost niciodata destinatia finala si promit solemn ca imi voi stabili ca obiectiv principal o excursie catre acest mirific "nicaieri" unde nimeni nu asteapta nimic, unde "a simti" e imposibil de conjugat si unde clar tu nu existi, pentru ca in nicaieiri nu ajunge nimeni niciodata si acolo nu simti nimic. Inainte deajunge probabil va trebui sa ma golesc de tot si sa-mi arunc sentimentele la intrare...desi imi propusesem sa nu mai arunc ceva ce nu-i biodegradabil.
Gata ma opresc ! O sa incerc sa ma urc in trenul care duce ACOLO. Spre NICAIERI sa vreau? Da ! Acolo sa fie biletul ! O sa-l cer cu voce tare si raspicata. Cu fiecare litera pe care o sa o rostesc o sa ma apuce panica. Dar o sa imi aduc aminte ca de aia plec, ca sa imi aduc aminte, de data asta altfel, despre cum sa iubesc rational. Stiu ca imi e teama ca nu o sa cunosc drumul dar o sa imi amintesc gara. Ma apuca durerea uitandu-ma catre drumul inapoi. O sa-mi inhat inima in dinti, o sa-mi dezmortesc picioarele si o sa fug de ea cat pot. Nu am bagajele cu mine pentru ca nu am stiut ce sa pun in ele. Pe tine? Nu...pentru ca tu ai cerut biletul catre UNDEVA. Ignor fluieratul trenului si nu ma intorc sa-mi iau la revedere...am facut-o inca de pe vremea cand imi placea sa stiu ca voi ajunge si eu UNDEVA. Nu privesc pe geam si nu-mi sterg sufletul cu praful lui dar nici nu ma pot ridica sa cobor ....pentru ca mi-ai pus plumb in picioare. Pleaca trenule odata ! Am plecat? Am coborat? De fapt am plecat vreodata catre NICAIERI? Sau am ales sa merg pe jos spre UNDEVA?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu