Sunt un cerc, nascut dintr-un compas si un creion cu varful ascutit. M-au desenat cu grija, pe o coala de hartie alba, care a zambit scalen de la primul arc. Mi-a oferit o jumatate din ea lasandu-ma sa inteleg ca in curand nu voi ma fi un cerc singur pe o coala alba la fel de singura si ea. A fosnit de bucurie cand am fost gata si cand mi-au desenat si primele raze am fost atat de mandru ! Din cand in cand mai trageam cu ochiul catre cealalta jumatate alba si catre compasul ramas pe masa. Mi-am imaginat ca in curand acolo va aparea un alt cerc pe care sa-l pot intreba: " Iti doresti sa fii concentricul meu?" . Dar pagina a ramas alba inca mult timp, mi s-au ofilit razele si arcurile s-au arcuit de tristete.
Compasul a ramas nemiscat in trusa lui si intr-un tarziu creionul si-a facut curaj. Eram un cerc singur si m-as fi multumit si cu un oval creionat frumos. L-as fi ajutat eu sa-si rotunjeasca arcurile pana ar fi ajuns la fel ca mine. Dar nu...pe hartie a aparut un patrat cu varfurile ascutite la fel de mare si frumos. M-am strambat de emotie cand am dat cu ochii de perfectiunea laturilor si am suspinat un pic la vederea colturilor. Mi-am redesenat razele ca sa ma poata vedea ce frumos sunt si l-am intrebat cu timiditate daca-l cunoaste pe PI. Nu mi-a raspuns si a fosnit arogant. Lumea se invartea in cerc si eu nu-mi doream decat sa fiu un triunghi echilateral cu trei colturi frumoase si o mediana ferma, cu superbe unghiuri de saizeci de grade.Stiam ca daca as fi zambit din toate bisectoarele patratul ar fi venit un pic mai aproape si am fi impartit aceeeasi jumatate alba , fara a fi despartiti de vreo nemiloasa indoitura. Dar am ramas acelasi cerc si i-am povestit ca atunci cand voi creste voi fi o sfera si l-am invitat inauntrul meu. La inceput s-a rostogolit de teama dar apoi s-a apropiat incet incet si mi-a fisurat arcurile cu varfurile lui asctutie si apoi a dat inapoi. Ii placea atat de mult sa fie un patrat desenat pe o coala de hartie dreptunghiulara si probabil nu avea destul loc. Aveau amandoi aceleasi colturi frumoase la laturi ferme si m-am rostogolit de tristete ca sa-i pot lasa singuri.
Mi-am tarat PI-ul cat mai departe de povestea nascuta pe o bucata de hartie, visand inca la momentul cand voi deveni sfera frumoasa si el cubul, pentru care dreptunghiul nu ar ma fi de ajuns.
emotii cu ajutorul matematicii! :)
RăspundețiȘtergere