De ce ne dor cuvintele

        Pumnii dor, palmele dor, picioarele in coaste dor. Lasa urme si vanatai pe trup insa pentru cel mult o saptamana. Cuvintele lasa insa vinatai in suflet...nu le vedem in oglinda insa ne paralizeaza de durere si trec atat de greu. Uneori lasa urme care nu se vindeca niciodata si nu ne ramane nimic de facut decat sa ne purtam cicactricile cu capul sus. Lovitura dupa lovitura si alegem sa ne protejam inchizandu-ne in carapace, convinsi fiind ca nu ne poate atinge nimic. Gresit ! Cuvintele care dor se strecoara miseleste pe dedesupt si aleg sa loveasca in portiunea de suflet unde simti durerea mai tare.

        Cuvintele ne dor pentru ca suntem atat de fragezi pe interior si imposibil de vindecat

        Cuvintele dor pentru ca odata aruncate spre noi raman spunzurate de noi si locul lovit sangereaza intens

        Cuvintele care dor au intot deauna gustul sarat si ne parasesc insetati in mijlocul insomniilor

        Cuvintele dor pentru ca biciuiesc sufletele si vinul remuscarilor ramane pe buzele celui care le-a rostit

        Cuvintele dor pentru ca daca nu ar fi rostite ar fi greu de inventat o arma care sa lase urme mai adanci

        Cuvintele dor pentru ca sfarteca buzele celor care le-au rostit daca sunt nedrepte

       

      Cuvintele se rostesc incet, se pronunta litera cu litera, se rumega pe indelete si sunt uneori invelisuri artificiale care niciodata nu sunt mai presus de ceea ce se afla ascuns in noi.

Tweet