Ma privesc in oglinda in fiecare zi. O facem ca sa ne regasim. De fiecare data suntem imbracate gros, acoperite de temeri, frustrari, amintiri. Timpul ne arunca intr-un joc perfid cu noi insine si de fiecare data sfarsim adaugand inca o haina peste noi. Astazi e ziua in care voi arunca totul , si ma voi dezgoli pentru prima oara, voi arde tot si voi imprastia resturile de cenusa ca sa nu mai existe nimic intre mine si mine. Si apoi imi voi certa proiectia din oglinda care ma minte in fiecare zi, pentru ca si eu o pacalesc. O pacalesc in fiecare dimineata si-i spun ca-s fericita cand de fapt numai eu stiu cat de greu e sa-mi desenez zambetele sau sa-mi camuflez bataile inimii in spatele cuvintelor rostite cu indiferenta.
Atunci cand iubim incepem sa renuntam la hainele de pe noi . Le aruncam, ramanem descoperiti si ni se face frig atunci cand ramanem singuri. Azi imi voi arunca vesmintele, ma voi dezgoli de tot ca sa-mi pot pregati sufletul pentru frigul ce va veni.
Azi va fi prima zi cand ochii mei voi adora imaginea-mi din oglinda, cand voi privi sfidator trecutul si–mi voi fugari frica. Azi voi invata sa ma iubesc pe mine si in sfarsit ma voi putea privi cu mandrie, pentru ca am putut simti. Nu conteaza cat de frig imi e azi, pentru ca ieri mi-a fost prea cald. Nu conteaza daca maine va fi mai frig decat azi pentru ca scanteia din ochii mei se va trasforma in foc si ma va incalzi. Azi in sfarsit nu voi mai trisa si imi va placea fata goala din oglinda!!! Oglinda…o ultima ocheada si o intrebare in coltul gurii : De ce atat de tarziu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu