De cand ma stiu mi-a placut sa ma exprim in scris. Desi am intotdeauna cuvinele la mine, mi-au ramas intotdeauna pe buze fara sa fi avut curajul sa le rostesc si am ales sa vorbesc cu degetele. Am scris la un moment dat cateva randuri despre "pantofii" din viata noastra cu accent dureros de apasat pe "acea pereche de pantofi". Acea pereche de pantofi rosii cu toc pe care o cauti ratacind printre episoadele propriei vieti.
Da! Iubim tocurile si nu pentru ca nu am fi destul de inalte sau pentru ca tanjim in fata oglinzii dupa picioare subtiri si svelte...le iubim pentru ca ne transforma in fiecare zi, si pentru ca purtandu-le devenim ceea ce uneori nu putem fii : femei fericite cu sclipiri in priviri.
In vremea in care rataceam printre vitrine i-am vazut si mi s-a parut ca-mi zambesc si ei. Erau acei pantofi rosii. Mi-am intepenit privirea de tocul inalt, subtire si svelt si intensitatea culorii m-a invadat. Cu bataile inimii accelerate m-am apropiat de ei sa-i pot privi macar de aproape, convinsa fiind ca daca voi pleca fara ei voi ramane cu gandurile spanzurate de rosul acela frumos. Am atins cu degetele textura lor moale si mi-am simtit picioarele tremurand...de emotie. Cand i-am incaltat am simtit ca plutesc si odata cu ei mi-am imbracat sufletul cu caldura. Am simulat doi pasi de dans si mi-am inventat povestea in care as fi dansat o noapte intreaga incaltata cu acea pereche de pantofi; dupa primi doi pasi mi-au amortit picioarele si intepaturile s-au scurs lent catre suflet. I-am aruncat din picioare si am fugit cat mai departe. Mi-am sters din memorie culoarea lor rosie si urmele lor de pe talpi, insa nu am reusit sa sterg si povestea in care pluteam incaltata cu ei.
Pantofii cu toc te dor, cand ii porti simti ca pasesti apasat pe cioburi de sticla dar doar purtandu-i te inunda fericirea si trezesti la viata femeia din tine. Mi-as acoperi urmele bataturilor cu vise implinite, mi-as masca durerea cu cate un zambet daca as stii ca ii pot pastra doar pentru mine.
Azi i-am revazut...insa nu in vitrina, in povestea altcuiva despre muzica, dans si sclipiri in ochi. Imi voi aminti de fiecare data de ei, de promosiunea unei nopti de solstitiu cu somn intrerupt usor, cand nu mai stiam de unde incep si unde ma termin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu