Mi-au placut dintotdeauna culorile de la semafor pentru ca m-am simtit importanta deslusindu-le de fiecare data. Am incurcat uneori culorile am trecut pe rosu, mi-am aruncat sufletul pe contrasens dar am invatat ca e important verdele si ca doar atunci pot merge mai departe.Am invatat ca sunt importante persoanele care vin de nicaieri pentru ca nu le poti trimite acasa. Am invatat ca sunt frumoase biletelele albe lipite peste tot, pe frigider, pe masa, pe perna pentru ca m-au invatat sa astept, invatand sa descifrez spatiile dintre cuvintele aruncate in graba. Am invatat sa-mi placa drumurile cu obstacole si podurile nesigure pentru ca la finalul lor poti gasi paharul de nectar in asteptarea cuiva. Am invatat sa traiesc cu secundele in care imi pare rau, pentru ca in momentele acelea, tarandu-ma cu o mana, o am pe cealalta libera sa pot apuca clipa de speranta sau mana care sa ma ridice. Am invatat sa-mi placa imbrancelile din multime, pentru ca nu pot stii niciodata de care maini ma agat, si in sufletul cui am sa incap din greseala. Am invatat sa traiesc cu inchipuirile dinaintea somnului, pentru ca ele sunt de fapt repetitii ale viselor cu tine, care-mi fertilizeaza noptile pentru recolta zilelelor fara dieta. Am invatat sa-mi placa imbratisarile in noapte pentru ca doar ele pot matura frunzele cazute din mine. Am invatat sa-mi placa fotografiile instantanee in care nu ai sum sa ascunzi o sclipire in privire, o lacrima sau un zamber , si certurile care scot din sertare induplecarea, iertarea si zambetele de dupa. Am invatat sa iubesc bucuriile care dureaza putin si care imi amprenteaza sufletul cu secunde de fericire si despartirile scurte care sugruma cu dor patimas . Am invatat sa iubesc cuvintele care nu se dau mai departe si imbldurile care vin din tot sufletul pentru totdeauna.Am invatat sa-mi placa secundele de tacere, pentru ca in lipsa cuvintelor pot vorbi cu degetele, mangaind, sau cu ochii , doar privindu-te. Am invatat sa-mi placa povestea mea pentru ca e singura in care imi pot distribui rolul principal ca la final sa devin pledoaria fericita a Cuiva care vine de Nicaieri si care nu va pleca Undeva. Am invatat atat de multe incat acum, la final, ma pot semna cu o majuscula misterioasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu