We are stupid !

            De ce sunt proaste femeile? Pentru ca indura !!!! Cine e de vina cand suferi ? Tu, ca esti proasta sau el pentru ca te lasa sa crezi o gramada de tampenii ? Da, sta in puterea noastra sa schimbam lucrurile. Iar ei ar trebui sa stie , ca o femeie simte cand este manipulata, se complace doar pentru ca asa vrea ea si atinge nivelul maxim de prostie emotionala cand iubeste exagerat de mult. In schimb e de tinut minte, ca inclusiv femeile care nu  gandesc mai departe de coltul strazii simt si stiu cand sunt proaste si toate isi asuma asta desi nu o recunosc, dar va iubesc si desi nu e raspunsul corect se complac. Sa nu credeti ca nu stiu ce fac...e de fapt un mod de viata gresit...pentru ca probabil toate visau cand erau mici sa devina vreo Ecaterina Teodoroiu, adulata prin cartile de istorie.    

         Ce ar trebui sa faci? Sa nu tolerezi nimanui ceea ce nu ai tolera la tine. Povestile despre toleranta le-am tot auzi si circula asemeni Baladei Miorita prin folclorul romanesc (scuzati sarcasmul dar nu ma pot abtine). Sunt femei care tolereaza violenta verbala si fizica, in scop nobil, folosindu-se de scuza iubirii. Pentru ele s-au contruit statui...cu placute de marmura pe care scrie cu litere de-o schioapa "for a stupid one". Care ar trebui sa fie atitudinea? Trimite-l sa-si caute hainele aruncate de la balcon prin fata blocului...macar sa te stie vecinii ca fiind "scorpia dracu' " decat "saraca femeie" care o incaseaza ori de cate ori idiotul are o zi "neagra". Multe dintre aceste femei se folosesc de scuza "copiii". Esti idioata daca ai senzatia ca vor beneficia de o educatie aleasa langa un tata care pune mana pe piciorul de la masa in fiecare seara. Trust me ! Vor fi marcati de puterea exemplului si fetitele de azi vor deveni femeile agresate de maine. Esti idioata daca intr-o astfel de situatia mai pierzi timp evaluand, discutand, cantarind, abuzand de teotia probabilitatilor pentru a estima. Ce sa estimezi ? Numarul vanatailor de pe fata ta si numarul cicatricilor din suflet? La ce bun sa fii fericita daca  esti singura? Nu mai bine nefericita dar cu un bou alaturi? Da suntem tampite ! Suntem niste creaturi cu un lob al creierului care este destinat imaginatiei, si care nu ne e de folos decat in situatia in care scriem pe bloguri sau publicam romane beletristice. In rest visam ca proastele cu ochii deschisi cai verzi pe pereti si visam la schimbare. Ai curaj ! Pune punct, intoarce pagina, si invata inca o data alfabetul...sigur iti va iesi mai bine ca data trecuta!                                                                                                                                                                                                                                                                                                 

          Deci am stabilit : suferim pentru ca suntem PROASTE ...cu P foarte mare si cu floricele. Corect ar fi ca atunci cand iubim sa nu uitam de existenta EU-lui si sa exersam egoismul, pentru a ne proteja sufletul.Daca nu o facem am pierde timp, reparandu-ne, reinventandu-ne, facand "rafting" si shopping therapy pentru ca toate renastem din cioburi asemeni pasarii Pheonix din cenusa. De fapt e uimitoare modalitatea prin care  ne transformam din fetitele cu fundite, rochitele inflorate si zambet larg, care topaie de bucurie in fata telefonului sau al laptopului in care se deschid ferestre roz de messenger in "The strong woman" care articuleaza raspicat cuvintele si da picioare in gura. Insa de la level 1 la level 2 stau teancuri de poze rupte in jumatate , ochi umezi din cauza lui, urme de vene taiate pe toate site-urile de socializare...dar de aceste lucururi uitam.

Tweet

"To do" list

            Daca as incepe sa fac lista lucrurilor pe care le-as schimba la mine, as incepe azi si as termina probabil maine. Am inceput cu stangacie , nestiind de unde sa incep. De la mine? De la tine? De la modul in care traversez zilele, alergand, ca sa nu ma poata atinge nimic? De la ardoarea cu care astept minunea in fiecare zi? As incepe poate de la munca asidua de a-mi ascunde privirea de a ta sau de la momentele in care ma ironizezi si eu continui sa ma ascund de tine, ofticata parca ca nu pot termina dialogul. As continua apoi cu sutele de intrebari pe care le-am adunat si le-am ascuns intr-un sertar, asa, fara raspuns. Sa stii ca astept manualul "Despre tine" ca sa-ti pot descifra formulele dificile. As incepe de la zambetul idiot care mi se asterne pe fata de fiecare data cand te vad si pe care, jur, ca mi l-as retine daca as putea, de la modul in care imi deschid bratele spre tine asteptand sa faci acelasi lucru, de la oboseala acuta pe care sufletul meu o resimte de prea multa teama, de la talentul tau de detectiv , de care totusi nu ai nevoie, ca sa-mi poti interpreta fiecare postare de pe blog...si de la curajul pe care trebuie sa mi-l fac eu. Da ai link direct catre sufletul meu si fac click de fiecare data cand te vad. 

Tweet

Geometrie

       Sunt un cerc, nascut dintr-un compas si un creion cu varful ascutit. M-au desenat cu grija, pe o coala de hartie alba, care a zambit scalen de la primul arc. Mi-a oferit o jumatate din ea lasandu-ma sa inteleg ca in curand nu voi ma fi un cerc singur pe o coala alba la fel de singura si ea. A fosnit de bucurie cand am fost gata si cand mi-au desenat si primele raze am fost atat de mandru ! Din cand in cand mai trageam cu ochiul catre cealalta jumatate alba si catre compasul ramas pe masa. Mi-am imaginat ca in curand acolo va aparea un alt cerc pe care sa-l pot intreba: " Iti doresti sa fii concentricul meu?" . Dar pagina a ramas alba inca mult timp, mi s-au ofilit razele si arcurile s-au arcuit de tristete. 

      

      Compasul a ramas nemiscat in trusa lui si intr-un tarziu creionul si-a facut curaj. Eram un cerc singur si m-as fi multumit si cu un oval creionat frumos. L-as fi ajutat eu sa-si rotunjeasca arcurile pana ar fi ajuns la fel ca mine. Dar nu...pe hartie a aparut un patrat cu varfurile ascutite la fel de mare si frumos. M-am strambat de emotie cand am dat cu ochii de perfectiunea laturilor si am suspinat un pic la vederea colturilor. Mi-am redesenat razele ca sa ma poata vedea ce frumos sunt si l-am intrebat cu timiditate daca-l cunoaste pe PI. Nu mi-a raspuns si a fosnit arogant. Lumea se invartea in cerc si eu nu-mi doream decat sa fiu un triunghi echilateral cu trei colturi frumoase si o mediana ferma, cu superbe unghiuri de saizeci de grade.Stiam ca daca as fi zambit din toate bisectoarele patratul ar fi venit un pic mai aproape si am fi impartit aceeeasi jumatate alba , fara a fi despartiti de vreo nemiloasa indoitura. Dar am ramas acelasi cerc si i-am povestit ca atunci cand voi creste voi fi o sfera si l-am invitat inauntrul meu. La inceput s-a rostogolit de teama dar apoi s-a apropiat incet incet si mi-a fisurat arcurile cu varfurile lui asctutie si apoi a dat inapoi. Ii placea atat de mult sa fie un patrat desenat pe o coala de hartie dreptunghiulara si probabil nu avea destul loc. Aveau amandoi aceleasi colturi frumoase la laturi ferme si m-am rostogolit de tristete ca sa-i pot lasa singuri. 

      

       Mi-am tarat PI-ul cat mai departe de povestea nascuta pe o bucata de hartie, visand inca la momentul cand voi deveni sfera frumoasa si el cubul, pentru care dreptunghiul nu ar ma fi de ajuns.

       

Tweet

Any idea how not to expect?

   "  You know what’s the one wrong thing we do when we fall in love? We expect. And it just ruins everything.".  Lasa-ma sa-ti raspund franc : " Cum naiba sa fac sa nu astept?"  Ai idee cum am putea sa plutim in deriva catre nicaieri?  Da, nicaieri nu a fost niciodata destinatia finala si promit solemn ca imi voi stabili ca obiectiv principal o excursie catre acest mirific "nicaieri" unde nimeni nu asteapta nimic, unde "a simti" e imposibil de conjugat si unde clar tu nu existi, pentru ca in nicaieiri nu ajunge nimeni niciodata si acolo nu simti nimic. Inainte deajunge probabil va trebui sa ma golesc de tot si sa-mi arunc sentimentele la intrare...desi imi propusesem sa nu mai arunc ceva ce nu-i biodegradabil.

     Gata ma opresc ! O sa incerc sa ma urc in trenul care duce ACOLO. Spre NICAIERI sa vreau? Da ! Acolo sa fie biletul ! O sa-l cer cu voce tare si raspicata. Cu fiecare litera pe care o sa o rostesc o sa ma apuce panica. Dar o sa imi aduc aminte ca de aia plec, ca sa imi aduc aminte, de data asta altfel, despre cum sa iubesc rational. Stiu ca imi e teama ca nu o sa cunosc drumul dar o sa imi amintesc gara.  Ma apuca durerea uitandu-ma catre drumul inapoi. O sa-mi inhat inima in dinti, o sa-mi dezmortesc picioarele si o sa fug de ea cat pot. Nu am bagajele cu mine pentru ca nu am stiut ce sa pun in ele. Pe tine? Nu...pentru ca tu ai cerut biletul catre UNDEVA. Ignor fluieratul trenului si nu ma intorc sa-mi iau la revedere...am facut-o inca de pe vremea cand imi placea sa stiu ca voi ajunge si eu UNDEVA.  Nu privesc pe geam si nu-mi sterg sufletul cu praful lui dar nici nu ma pot ridica sa cobor ....pentru ca mi-ai pus plumb in picioare.  Pleaca trenule odata ! Am plecat? Am coborat? De fapt am plecat vreodata catre NICAIERI? Sau am ales sa merg pe jos spre UNDEVA?

Tweet

Dragostea nu e ceea ce vedem la TV

       Dragostea nu inseamna declaratii fierbinti, ferestre de messenger, emoticoane, si enviroment-uri cu inimoare, panorame ce-ti sugruma respiratia, sarutari in apus si buchete uriase de trandafiri Ai putea sa sa pui "Te iubesc" de o suta de ori pe zi. Ai putea sa-i telefonezi la fiecare cinci minute sa-i spui acelasi lucru. Asta nu inseamna ca-l iubesti. Daca ii faci un cadou fara nici un alt motiv, pe principiul "ziua iubirii noastre e in fiecare zi" , tot nu e dragoste. Daca-l privesti cu drag atunci cand te ajuta sa speli vasele, nu...nu e. Daca abia astepti sa-l vezi ca sa puteti sifona asternuturile tot nu e iubire. Acestea sunt de fapt clisee pe care ni le vand zilnic comerciantii de iluzii. Ne desenam tipare, furate din filme siropoase, si ne incadram viata intre ele, raportandu-ne la istorii inchipuite. 

      Si atunci ce inseamna iubirea ?  Atunci cand inchizi ochii respirandu-i toata fiinta si atunci cand ii deschizi tot langa mine e...asta e iubire. Cand iti arunca cuvinte grele si in ciuda a tot ai vrea sa-l tii in brate...artunci stii ca il iubesti. Daca iti doresti atat de mult sa fii langa el...si sa prespiri prin el, atunci il iubesti. Daca singurii ochi de care te lovesti dimineata sunt ai lui, desi locul de langa tine e gol, e clar ca asta e iubire. Daca atunci cand il privesti zambetul tau miroase a prajitura si il saruti vanilat pe buze ori de cate ori il vezi. Iubirea adevarata nu e copiata dintr-un scenariu cu happy-end.  Iubirea adevarata se castiga, pentru ea muncesti darmand ziduri si inlaturand obstacole...nu are intotdeauna gustul dulce  dar te umple de caldura ori de cate ori o simti.

Tweet